Add parallel Print Page Options

Porunca lui Cirus. Întoarcerea din robie

În cel dintâi an al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura(A) lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea(B) aceasta în toată împărăţia lui: Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: „Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit(C) să-I zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el şi să se suie la Ierusalim, în Iuda, şi să zidească acolo Casa Domnului, Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu(D), care locuieşte la Ierusalim. Oriunde locuiesc rămăşiţe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere şi vite, pe lângă daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!” Capii de familie din Iuda şi Beniamin, preoţii şi leviţii, şi anume toţi aceia al căror duh l-a trezit(E) Dumnezeu, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului. Şi toţi cei dimprejurul lor le-au dat lucruri de argint, de aur, avere, vite şi lucruri scumpe, afară de toate darurile de bunăvoie. Împăratul Cirus a dat(F) înapoi uneltele Casei Domnului pe care le luase(G) Nebucadneţar din Ierusalim şi le pusese în casa dumnezeului său. Cirus, împăratul perşilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Şeşbaţar(H) (Zorobabel), voievodul lui Iuda. Iată-le numărul: treizeci de lighene de aur, o mie de lighene de argint, douăzeci şi nouă de cuţite, 10 treizeci de potire de aur, patru sute zece potire de argint de mâna a doua şi o mie de alte unelte. 11 Toate lucrurile de aur şi de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Şeşbaţar a adus tot din Babilon la Ierusalim, împreună cu cei ce s-au întors din robie.

Numărul israeliţilor întorşi în ţara lui Iuda

Iată(I) oamenii din ţară care s-au întors din robie, şi anume aceia pe care îi luase Nebucadneţar(J), împăratul Babilonului, robi la Babilon, şi care s-au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui. Au plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Mardoheu, Bilşan, Mispar, Bigvai, Rehum, Baana. Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel: fiii lui Pareoş, două mii o sută şaptezeci şi doi; fiii lui Şefatia, trei sute şaptezeci şi doi; fiii lui Arah, şapte sute şaptezeci şi cinci(K); fiii lui Pahat-Moab(L), din fiii lui Iosua şi lui Ioab, două mii opt sute doisprezece; fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru; fiii lui Zatu, nouă sute patruzeci şi cinci; fiii lui Zacai, şapte sute şaizeci; 10 fiii lui Bani, şase sute patruzeci şi doi; 11 fiii lui Bebai, şase sute douăzeci şi trei; 12 fiii lui Azgad, o mie două sute douăzeci şi doi; 13 fiii lui Adonicam, şase sute şaizeci şi şase; 14 fiii lui Bigvai, două mii cincizeci şi şase; 15 fiii lui Adin, patru sute cincizeci şi patru; 16 fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouăzeci şi opt; 17 fiii lui Beţai, trei sute douăzeci şi trei; 18 fiii lui Iora, o sută doisprezece; 19 fiii lui Haşum, două sute douăzeci şi trei; 20 fiii lui Ghibar, nouăzeci şi cinci; 21 fiii lui Betleem, o sută douăzeci şi trei; 22 oamenii din Netofa, cincizeci şi şase; 23 oamenii din Anatot, o sută douăzeci şi opt; 24 fiii lui Azmavet, patruzeci şi doi; 25 fiii lui Chiriat-Arim, Chefirei şi Beerotului, şapte sute patruzeci şi trei; 26 fiii Ramei şi ai Ghebei, şase sute douăzeci şi unu; 27 oamenii din Micmas, o sută douăzeci şi doi; 28 oamenii din Betel şi Ai, două sute douăzeci şi trei; 29 fiii lui Nebo, cincizeci şi doi; 30 fiii lui Magbiş, o sută cincizeci şi şase; 31 fiii celuilalt Elam(M), o mie două sute cincizeci şi patru; 32 fiii lui Harim, trei sute douăzeci; 33 fiii lui Lod, lui Hadid şi lui Ono, şapte sute douăzeci şi cinci; 34 fiii Ierihonului, trei sute patruzeci şi cinci; 35 fiii lui Senaa, trei mii şase sute treizeci. 36 Preoţi: fiii lui Iedaeia(N), din casa lui Iosua, nouă sute şaptezeci şi trei; 37 fiii lui Imer(O), o mie cincizeci şi doi; 38 fiii lui Paşhur(P), o mie două sute patruzeci şi şapte; 39 fiii lui Harim(Q), o mie şaptesprezece. 40 Leviţi: fiii lui Iosua şi Cadmiel, din fiii lui Hodavia, şaptezeci şi patru. 41 Cântăreţi: fiii lui Asaf, o sută douăzeci şi opt. 42 Fiii uşierilor: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Şobai, de toţi o sută treizeci şi nouă. 43 Slujitorii(R) Templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot, 44 fiii lui Cheros, fiii lui Siaha, fiii lui Padon, 45 fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub, 46 fiii lui Hagab, fiii lui Şamlai, fiii lui Hanan, 47 fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, fiii lui Reaia, 48 fiii lui Reţin, fiii lui Necoda, fiii lui Gazam, 49 fiii lui Uza, fiii lui Paseah, fiii lui Besai, 50 fiii lui Asna, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefusim, 51 fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur, 52 fiii lui Baţlut, fiii lui Mehida, fiii lui Harşa, 53 fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah, 54 fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa. 55 Fiii robilor(S) lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Peruda, 56 fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel, 57 fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Ami. 58 Toţi slujitorii(T) Templului şi fiii robilor(U) lui Solomon erau trei sute nouăzeci şi doi. 59 Iată cei ce au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub-Adan, din Imer şi care n-au putut să-şi arate casa lor părintească şi neamul ca să facă dovada că erau din Israel. 60 Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, şase sute cincizeci şi doi. 61 Şi dintre fiii preoţilor: fiii lui Habaia, fiii lui Hacoţ, fiii lui Barzilai(V), care luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, şi a fost numit cu numele lor. 62 Şi-au căutat însemnarea în cărţile spiţelor de neam, dar n-au găsit-o. De aceea(W), au fost îndepărtaţi de la preoţie 63 şi dregătorul le-a spus să nu(X) mănânce lucruri preasfinte, până când un preot va întreba pe Urim(Y) şi Tumim. 64 Toată(Z) adunarea era de patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de inşi, 65 afară de robii şi roabele lor, în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte. Între ei, se aflau două sute de cântăreţi şi cântăreţe. 66 Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai, două sute patruzeci şi cinci de catâri, 67 patru sute treizeci şi cinci de cămile şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari. 68 Unii(AA) capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului în Ierusalim, au adus daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o aşeze din nou pe locul unde fusese. 69 Au dat la vistieria(AB) lucrării, după mijloacele lor, şaizeci şi una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint şi o sută de haine preoţeşti. 70 Preoţii(AC) şi leviţii, oamenii din popor, cântăreţii, uşierii şi slujitorii Templului s-au aşezat în cetăţile lor. Tot Israelul a locuit în cetăţile lui.

Altarul arderilor

Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci, poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim. Iosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi preoţii şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel(AD), cu fraţii săi s-au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi-de-tot, după cum este scris(AE) în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Au aşezat din nou altarul pe temeliile lui, măcar că au avut să se teamă de popoarele ţării, şi au adus arderi-de-tot(AF) Domnului: arderile-de-tot de dimineaţă şi de seară. Au prăznuit(AG) Sărbătoarea Corturilor, cum(AH) este scris, şi au adus(AI) zi de zi arderi-de-tot, după numărul poruncit pentru fiecare zi. După aceea, au adus arderea-de-tot(AJ) necurmată, arderile-de-tot pentru fiecare lună nouă şi pentru toate sărbătorile închinate Domnului, afară de cele pe care le aducea fiecare, ca daruri de bunăvoie Domnului. Din cea dintâi zi a lunii a şaptea, au început să aducă Domnului arderi-de-tot. Însă temeliile Templului Domnului nu erau încă puse. Au dat argint cioplitorilor de piatră şi tâmplarilor şi merinde(AK), băuturi şi untdelemn sidonienilor şi tirienilor, ca să aducă pe mare până la Iafo(AL) lemne de cedru din Liban, după(AM) învoirea dată de Cirus, împăratul perşilor.

Punerea temeliilor Templului

În al doilea an de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, cu ceilalţi fraţi ai lor, preoţi şi leviţi, şi toţi cei ce se întorseseră din robie la Ierusalim s-au pus pe lucru şi au însărcinat(AN) pe leviţii de la douăzeci de ani în sus să vegheze asupra lucrărilor Casei Domnului. Şi Iosua(AO), cu fiii şi fraţii săi, Cadmiel, cu fiii săi, fiii lui Iuda, fiii lui Henadad, cu fiii şi fraţii lor leviţii s-au pregătit toţi, ca un om, să vegheze asupra celor ce lucrau la Casa lui Dumnezeu. 10 Când au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat(AP) pe preoţi în veşminte, cu trâmbiţe, şi pe leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rânduiala lui David(AQ), împăratul lui Israel. 11 Cântau(AR) mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci(AS) este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine(AT) în veac!” Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudând pe Domnul, pentru că puneau temeliile Casei Domnului. 12 Dar mulţi(AU) din preoţi şi leviţi, şi din capii de familii mai în vârstă, care văzuseră casa dintâi, plângeau tare când se puneau sub ochii lor temeliile casei acesteia. Mulţi alţii îşi arătau bucuria prin strigăte, 13 aşa încât nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie de glasul plânsetelor poporului, căci poporul scotea mari strigăte, al căror sunet se auzea de departe.

Amânarea zidirii Templului

Vrăjmaşii(AV) lui Iuda şi Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un templu Domnului, Dumnezeului lui Israel. Au venit la Zorobabel şi la capii de familii şi le-au zis: „Să zidim şi noi cu voi, căci şi noi chemăm ca şi voi pe Dumnezeul vostru şi-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon(AW), împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.” Dar Zorobabel, Iosua şi ceilalţi capi ai familiilor lui Israel le-au răspuns: „Nu(AX) se cuvine să zidiţi împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru, ci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit(AY) împăratul Cirus, împăratul perşilor.” Atunci, oamenii(AZ) ţării au muiat inima poporului lui Iuda, l-au înfricoşat ca să-l împiedice să zidească şi au mituit cu preţ de argint pe sfetnici, ca să-i zădărnicească lucrarea. Aşa a fost tot timpul vieţii lui Cirus, împăratul perşilor, până la domnia lui Darius, împăratul perşilor. Sub domnia lui Asuerus, la începutul domniei lui, au scris o pâră împotriva locuitorilor din Iuda şi din Ierusalim. Şi, pe vremea lui Artaxerxe, Bişlam, Mitredat, Tabeel şi ceilalţi tovarăşi de slujbă ai lor, au scris lui Artaxerxe, împăratul perşilor. Scrisoarea a fost scrisă cu slove aramaice şi tălmăcită în limba aramaică. Dregătorul Rehum şi logofătul Şimşai au scris împăratului Artaxerxe scrisoarea următoare la Ierusalim. Dregătorul Rehum, logofătul Şimşai şi ceilalţi tovarăşi de slujbă ai lor, cei din Din(BA), din Arfarsatac, din Tarpel, din Afaras, din Erec, din Babilon, din Susa, din Deha, din Elam 10 şi celelalte popoare pe care le-a mutat marele şi vestitul Osnapar şi le-a aşezat în cetatea Samariei şi în celelalte locuri de dincoace de Râu şi aşa mai departe. 11 Iată cuprinsul scrisorii pe care au trimis-o împăratului Artaxerxe: „Robii tăi, oamenii de dincoace de Râu, şi aşa mai departe. 12 Să ştie împăratul că iudeii plecaţi de la tine şi veniţi printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea răzvrătită şi rea, îi ridică zidurile şi-i dreg temeliile. 13 Să ştie dar împăratul că, dacă se va zidi cetatea aceasta şi i se vor ridica zidurile, nu vor mai plăti nici bir(BB), nici dare, nici drept de trecere, şi vistieria împărătească va suferi din pricina aceasta. 14 Şi, fiindcă noi mâncăm sarea curţii domneşti şi nu ne şade bine să vedem pe împărat păgubit, trimitem împăratului aceste ştiri. 15 Să se facă cercetări în Cartea Cronicilor părinţilor tăi şi vei găsi şi vei vedea în Cartea Cronicilor că cetatea aceasta este o cetate răzvrătită, vătămătoare împăraţilor şi ţinuturilor şi că s-a dedat la răscoală încă din vremuri străbune. De aceea a fost nimicită cetatea aceasta. 16 Facem cunoscut împăratului că, dacă va fi zidită din nou cetatea aceasta şi dacă i se vor ridica zidurile, prin chiar faptul acesta nu vei mai avea stăpânire dincoace de Râu.” 17 Iată răspunsul trimis de împărat dregătorului Rehum, logofătului Şimşai şi celorlalţi tovarăşi ai lui de slujbă, care locuiau la Samaria şi în alte locuri de cealaltă parte a Râului. „Sănătate şi aşa mai departe. 18 Scrisoarea pe care ne-aţi trimis-o a fost citită întocmai înaintea mea. 19 Am dat poruncă să se facă cercetări şi s-a găsit că, din vremuri vechi, cetatea aceasta s-a răsculat împotriva împăraţilor şi s-a dedat la răscoală şi la răzvrătire. 20 Au fost la Ierusalim împăraţi puternici, stăpâni(BC) peste toată ţara de dincolo(BD) de Râu şi cărora li se plătea bir, dare şi drept de trecere pe drum. 21 Ca urmare, porunciţi să înceteze lucrările oamenilor acelora şi să nu se mai zidească cetatea aceasta până ce nu vor avea o învoire din partea mea. 22 Vedeţi să nu vă abateţi de la porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraţilor.” 23 Îndată ce s-a citit cuprinsul scrisorii împăratului Artaxerxe înaintea lui Rehum, înaintea logofătului Şimşai şi înaintea tovarăşilor lor de slujbă, s-au dus în grabă la Ierusalim, la iudei, şi i-au oprit cu silă şi cu putere de la lucrările lor. 24 Atunci s-a oprit lucrarea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim şi a fost oprită până în anul al doilea al domniei lui Darius, împăratul perşilor.

Zidirea Templului începe iarăşi

Prorocii Hagai(BE), prorocul, şi Zaharia(BF), fiul lui Ido, au prorocit iudeilor care erau în Iuda şi la Ierusalim în Numele Dumnezeului lui Israel. Atunci, Zorobabel(BG), fiul lui Şealtiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadac, s-au sculat şi au început zidirea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. Şi împreună cu ei erau şi prorocii lui Dumnezeu care-i ajutau. În aceeaşi vreme, Tatnai(BH), dregătorul de dincoace de Râu, Şetar-Boznai şi tovarăşii lor de slujbă au venit la ei şi le-au vorbit aşa: „Cine(BI) v-a dat învoire să zidiţi casa aceasta şi să ridicaţi zidurile acestea?” Ei le-au mai(BJ) zis: „Care sunt numele oamenilor care zidesc clădirea aceasta?” Dar ochiul(BK) lui Dumnezeu veghea asupra bătrânilor iudeilor. Şi au lăsat să meargă înainte lucrările până la trimiterea unei înştiinţări către Darius şi până la primirea unei scrisori(BL) de la el în această privinţă. Iată cuprinsul scrisorii trimise împăratului Darius de Tatnai, dregătorul de dincoace de Râu, de Şetar-Boznai(BM) şi tovarăşii lor din Afarsac, care locuiau dincoace de Râu. I-au trimis o scrisoare cu următorul cuprins:

„Către împăratul Darius, sănătate! Să ştie împăratul că ne-am dus în ţinuturile lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui mare. Ea se zideşte din pietre cioplite şi în pereţi se pune lemn; lucrul merge repede şi izbuteşte în mâinile lor. Am întrebat pe bătrâni şi le-am vorbit aşa: ‘Cine v-a dat(BN) învoire să zidiţi casa aceasta şi să ridicaţi zidurile acestea?’ 10 Le-am cerut şi numele lor ca să ţi le facem cunoscut şi am pus în scris numele oamenilor care sunt în fruntea lor. 11 Iată răspunsul pe care ni l-au dat: ‘Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor şi al pământului şi zidim din nou casa care fusese zidită acum mulţi ani. Un mare împărat(BO) al lui Israel o zidise şi o isprăvise. 12 Dar, după ce(BP) părinţii noştri au mâniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat în mâinile lui Nebucadneţar(BQ), împăratul Babilonului, haldeeanul care a nimicit casa aceasta şi a luat pe popor rob la Babilon. 13 Totuşi, în cel dintâi an al lui Cirus(BR), împăratul Babilonului, împăratul Cirus a dat poruncă să se zidească din nou această casă a lui Dumnezeu. 14 Şi chiar împăratul Cirus a scos din templul din Babilon uneltele de aur(BS) şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim şi le dusese în templul din Babilon, le-a dat în mâna aşa-zisului(BT) Şeşbaţar, pe care l-a pus dregător, 15 şi i-a zis: «Ia uneltele acestea, du-te de le pune în Templul din Ierusalim şi să se zidească din nou Casa lui Dumnezeu pe locul unde era». 16 Acest Şeşbaţar a venit dar şi a pus(BU) temeliile Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. De atunci până acum se zideşte ea, şi nu s-a(BV) isprăvit.’ 17 Acum, dacă împăratul găseşte cu cale, să se facă cercetări(BW) în casa vistieriilor împăratului la Babilon, ca să vadă dacă s-a dat din partea împăratului Cirus o poruncă pentru zidirea Casei acesteia a lui Dumnezeu la Ierusalim. Apoi, să ne trimită împăratul voinţa lui asupra acestui lucru.”

Porunca lui Darius

Atunci, împăratul Darius a dat poruncă să se facă cercetări(BX) în casa scrisorilor unde se puneau vistieriile în Babilon. Şi s-a găsit la Ahmeta, capitala ţinutului Mediei, un sul pe care era scrisă această aducere-aminte: „În anul întâi al domniei împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat această poruncă privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: ‘Casa să fie zidită iarăşi, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe şi să aibă temelii tari. Să aibă o înălţime de şaizeci de coţi, o lăţime de şaizeci de coţi, trei rânduri(BY) de pietre cioplite şi un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi plătite din casa împăratului. Mai mult, uneltele de aur(BZ) şi de argint ale Casei lui Dumnezeu pe care le luase Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim şi le adusese la Babilon să fie date înapoi, duse în Templul din Ierusalim, la locul unde erau, şi puse în Casa lui Dumnezeu.’ Acum, Tatnai, dregătorul de dincolo de Râu, Şetar-Boznai şi tovarăşii voştri de slujbă din Afarsac, care locuiţi dincolo de Râu, depărtaţi-vă(CA) de locul acesta. Lăsaţi să meargă înainte lucrările acestei Case a lui Dumnezeu. Dregătorul iudeilor şi bătrânii iudeilor s-o zidească iarăşi pe locul unde era. Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veţi avea de făcut faţă de aceşti bătrâni ai iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate din averile împăratului venite din birurile de dincolo de Râu, să fie plătite îndată oamenilor acestora, ca să nu înceteze lucrul. Lucrurile trebuincioase pentru arderile-de-tot ale Dumnezeului cerurilor – viţei, berbeci şi miei, grâu, sare, vin şi untdelemn – să li se dea, la cerere, preoţilor din Ierusalim zi de zi şi fără nicio lipsă, 10 ca să aducă jertfe de bun miros(CB) Dumnezeului cerurilor şi să se(CC) roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor lui. 11 Şi iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: Să se scoată din casa lui o bârnă, s-o ridice ca să fie spânzurat pe ea, şi casa(CD) să i se prefacă într-o grămadă de gunoi. 12 Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui(CE) să răstoarne pe orice împărat şi pe orice popor care ar întinde mâna să calce cuvântul meu, ca să nimicească această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai!” 13 Tatnai, dregătorul de dincoace de Râu, Şetar-Boznai şi tovarăşii lor de slujbă au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le-a trimis-o împăratul Darius. 14 Şi bătrânii(CF) iudeilor au zidit cu izbândă după prorocirile prorocului Hagai şi ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit şi au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel şi după porunca lui Cirus(CG), lui Darius(CH) şi lui(CI) Artaxerxe, împăratul perşilor. 15 Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al şaselea an al domniei împăratului Darius.

Decretul lui Cirus

În primul an al domniei lui Cirus[a], împăratul Persiei, ca să se împlinească Cuvântul Domnului spus prin Ieremia[b], Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, şi acesta a pus să se vestească prin viu grai şi prin scrisori în toată împărăţia sa următoarele:

Aşa vorbeşte Cirus, împăratul Persiei:

Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care mi-a dat toate regatele pământului, m-a numit să-I zidesc o Casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el! Lăsaţi-l să plece la Ierusalim, în Iuda, ca să zidească Casa Domnului, Dumnezeul lui Israel. El este Dumnezeul Care locuieşte la Ierusalim. Fiecare supravieţuitor, în orice loc s-ar afla, să fie ajutat de oamenii din acele locuri cu argint, cu aur, cu diferite bunuri şi cu vite, precum şi cu daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu din Ierusalim.“

Atunci căpeteniile familiilor lui Iuda şi ale lui Beniamin, preoţii, leviţii şi toţi aceia al căror duh a fost trezit de Dumnezeu s-au pregătit şi s-au dus să rezidească Casa Domnului din Ierusalim. Toţi vecinii lor i-au sprijinit cu argint, cu aur, cu diferite bunuri, cu vite şi cu lucruri scumpe, pe lângă tot felul de daruri de bunăvoie. Împăratul Cirus a adus uneltele Casei Domnului, cele care fuseseră luate de Nebucadneţar[c] de la Ierusalim şi puse în templul zeului[d] său. Cirus, împăratul Persiei, le-a adus prin vistiernicul Mitredat şi le-a dat lui Şeşbaţar, prinţul iudeilor. Iată care este numărul lor:

treizeci de vase de aur,

o mie de vase de argint,

douăzeci şi nouă de cuţite[e],

10 treizeci de cupe de aur,

patru sute zece cupe de argint şlefuit,

o mie de alte vase.

11 Toate vasele de aur şi de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Şeşbaţar le-a adus pe toate acestea atunci când exilaţii au venit din Babilon la Ierusalim.

Lista exilaţilor repatriaţi

Iată care sunt oamenii provinciei care au plecat din captivitatea exilului, cei pe care îi dusese în captivitate Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi care s-au întors la Ierusalim, în Iuda, fiecare în cetatea sa. (Ei i-au însoţit pe Zerub-Babel, pe Iosua, pe Neemia, pe Seraia, pe Reelaia, pe Mardoheu, pe Bilşan, pe Mispar, pe Bigvai, pe Rehum şi pe Baana.) Aşadar, iată care este numărul acestor oameni din poporul Israel:

urmaşii lui Paroş – în număr de două mii o sută şaptezeci şi doi;

urmaşii lui Şefatia – în număr de trei sute şaptezeci şi doi;

urmaşii lui Arah – în număr de şapte sute şaptezeci şi cinci;

urmaşii lui Pahat-Moab, dintre urmaşii lui Iosua şi ai lui Ioab, – în număr de două mii opt sute doisprezece;

urmaşii lui Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;

urmaşii lui Zatu – în număr de nouă sute patruzeci şi cinci;

urmaşii lui Zacai – în număr de şapte sute şaizeci;

10 urmaşii lui Bani – în număr de şase sute patruzeci şi doi;

11 urmaşii lui Bebai – în număr de şase sute douăzeci şi trei;

12 urmaşii lui Azgad – în număr de o mie două sute douăzeci şi doi;

13 urmaşii lui Adonikam – în număr de şase sute şaizeci şi şase;

14 urmaşii lui Bigvai – în număr de două mii cincizeci şi şase;

15 urmaşii lui Adin – în număr de patru sute cincizeci şi patru;

16 urmaşii lui Ater, dintre urmaşii lui Ezechia, – în număr de nouăzeci şi opt;

17 urmaşii lui Beţai – în număr de trei sute douăzeci şi trei;

18 urmaşii lui Iora – în număr de o sută doisprezece;

19 urmaşii lui Haşum – în număr de două sute douăzeci şi trei;

20 urmaşii lui Ghibar – în număr de nouăzeci şi cinci;

21 urmaşii lui Betleem – în număr de o sută douăzeci şi trei;

22 oamenii din Netofa – în număr de cincizeci şi şase;

23 oamenii din Anatot – în număr de o sută douăzeci şi opt;

24 urmaşii lui Azmavet – în număr de patruzeci şi doi;

25 urmaşii lui Chiriat-Iearim[f], ai lui Chefira şi ai lui Beerot – în număr de şapte sute patruzeci şi trei;

26 urmaşii lui Rama şi ai lui Gheva – în număr de şase sute douăzeci şi unu;

27 oamenii din Micmaş – în număr de o sută douăzeci şi doi;

28 oamenii din Betel şi din Ai – în număr de două sute douăzeci şi trei;

29 urmaşii lui Nebo – în număr de cincizeci şi doi;

30 urmaşii lui Magbiş – în număr de o sută cincizeci şi şase;

31 urmaşii celuilalt Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;

32 urmaşii lui Harim – în număr de trei sute douăzeci;

33 urmaşii lui Lod, ai lui Hadid şi ai lui Ono – în număr de şapte sute douăzeci şi cinci;

34 urmaşii lui Ierihon – în număr de trei sute patruzeci şi cinci;

35 urmaşii lui Senaa – în număr de trei mii şase sute treizeci;

36 preoţii, urmaşi ai lui Iedaia, din familia lui Iosua, – în număr de nouă sute şaptezeci şi trei;

37 urmaşii lui Imer – în număr de o mie cincizeci şi doi;

38 urmaşii lui Paşhur – în număr de o mie două sute patruzeci şi şapte;

39 urmaşii lui Harim – în număr de o mie şaptesprezece;

40 leviţii, urmaşi ai lui Iosua şi ai lui Kadmiel, dintre urmaşii lui Hodavia, – în număr de şaptezeci şi patru;

41 cântăreţii, urmaşi ai lui Asaf, – în număr de o sută douăzeci şi opt;

42 urmaşii portarilor, urmaşi ai lui Şalum, ai lui Ater, ai lui Talmon, ai lui Akub, ai lui Hatita şi ai lui Şobai, – în total, în număr de o sută treizeci şi nouă;

43 slujitorii de la Templu, urmaşi ai lui Ţiha, ai lui Hasufa, ai lui Tabaot,

44 ai lui Cheros, ai lui Siaha, ai lui Padon,

45 ai lui Lebana, ai lui Hagaba, ai lui Akub,

46 ai lui Hagab, ai lui Şalmai, ai lui Hanan,

47 ai lui Ghidel, ai lui Gahar, ai lui Reaia,

48 ai lui Reţin, ai lui Nekoda, ai lui Gazam,

49 ai lui Uza, ai lui Paseah, ai lui Besai,

50 ai lui Asna, ai lui Meunim, ai lui Nefusim,

51 ai lui Bakbuk, ai lui Hakufa, ai lui Harhur,

52 ai lui Baţlut, ai lui Mehida, ai lui Harşa,

53 ai lui Barkos, ai lui Sisera, ai lui Temah,

54 ai lui Neţiah şi ai lui Hatifa;

55 urmaşii slujitorilor lui Solomon, urmaşi ai lui Sotai, ai lui Hasoferet, ai lui Peruda,

56 ai lui Iaala, ai lui Darkon, ai lui Ghidel,

57 ai lui Şefatia, ai lui Hatil, ai lui Pocheret-Haţebaim şi ai lui Ami;

58 toţi slujitorii de la Templu şi slujitorii lui Solomon la un loc – în număr de trei sute nouăzeci şi doi.

59 Iată-i şi pe cei care au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub, din Adan şi din Imer, fără să fi putut dovedi dacă familia şi neamul lor erau din Israel sau nu:

60 urmaşii lui Delaia, ai lui Tobia şi ai lui Nekoda – în număr de şase sute cincizeci şi doi;

61 dintre urmaşii preoţilor: urmaşii lui Hobaia, ai lui Hakoţ şi ai lui Barzilai (cel care a luat-o de soţie pe una din fetele ghiladitului Barzilai şi care şi-a luat numele acestuia).

62 Ei şi-au căutat înscrierile lor genealogice, dar nu le-au găsit, astfel că au fost îndepărtaţi din preoţie ca fiind necuraţi. 63 Guvernatorul le-a zis să nu mănânce din lucrurile preasfinte până când preotul nu va hotărî lucrul acesta după Urim şi Tumim[g]. 64 În total,

în toată adunarea, erau patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de oameni,

65 în afară de slujitorii şi slujitoarele lor – în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte –

şi de cântăreţi şi cântăreţe – în număr de două sute.

66 Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai,

două sute patruzeci şi cinci de catâri,

67 patru sute treizeci şi cinci de cămile

şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.

68 La sosirea lor la Casa Domnului din Ierusalim, câteva din căpeteniile familiilor au oferit Casei lui Dumnezeu daruri de bunăvoie pentru ridicarea lui pe locul său de odinioară. 69 Au dăruit în vistieria lucrării, după puterile lor, următoarele:

şaizeci şi unu de mii de darici[h] de aur,

cinci mii de mine[i] de argint

şi o sută de tunici preoţeşti.

70 Aşadar, preoţii, leviţii, unii oameni din popor, cântăreţii, portarii şi slujitorii de la Templu s-au aşezat în cetăţile lor; toţi cei din Israel erau în cetăţile lor.

Restaurarea închinării. Rezidirea altarului

În luna a şaptea, pe când israeliţii se aflau deja în cetăţile lor, poporul s-a strâns ca un singur om la Ierusalim. Iosua, fiul lui Ioţadak, şi rudele sale dintre preoţi, împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, şi rudele sale au început să rezidească altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderile de tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Au ridicat altarul pe temeliile lui, deşi s-au temut de popoarele din ţară şi au adus pe el arderi de tot Domnului, arderi de tot de dimineaţă şi de seară. Apoi au ţinut Sărbătoarea Corturilor, după cum este scris, şi au adus zi de zi arderi de tot, după numărul hotărât pentru fiecare zi. După aceea, au adus arderile de tot continue, jertfele pentru fiecare lună nouă[j], jertfele pentru toate sărbătorile închinate Domnului, precum şi cele oferite ca dar de bunăvoie Domnului. Au început să aducă Domnului arderile de tot din prima zi a lunii a şaptea, pe când Templul[k] Domnului nu era încă construit.

Aşezarea temeliilor Casei Domnului

Le-au dat argint cioplitorilor în piatră şi tâmplarilor şi le-au dat mâncare, băutură şi ulei sidonienilor şi tirienilor, ca să aducă lemn de cedru, să-l aducă pe mare, din Liban până la Iafo, potrivit cu încuviinţarea pe care le-a dat-o Cirus, împăratul Persiei.

În al doilea an de la sosirea lor la Casa lui Dumnezeu, la Ierusalim, în luna a doua, Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadak, împreună cu restul fraţilor lor – preoţii, leviţii şi toţi cei care s-au întors din captivitate la Ierusalim – s-au apucat de lucru şi i-au numit pe leviţii de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului. Iosua împreună cu fiii şi cu rudele lui, Kadmiel împreună cu fiii lui (urmaşi ai lui Hodavia[l]), precum şi urmaşii lui Henadad cu fiii şi cu rudele lor – leviţii – s-au unit cu toţii ca să îi supravegheze pe cei ce lucrau la Casa lui Dumnezeu. 10 Când constructorii au pus temeliile Casei Domnului, preoţii, îmbrăcaţi în veşmintele lor, erau pregătiţi să-L laude pe Domnul cu trâmbiţele, iar leviţii, urmaşii lui Asaf, – cu chimvalele, potrivit îndrumărilor lui David, regele lui Israel. 11 Ei au început să-L laude şi să-I mulţumească Domnului, cântând „El este bun! Îndurarea[m] Lui ţine pe vecie[n] faţă de Israel“. Şi tot poporul a scos un mare strigăt de bucurie, lăudându-L pe Domnul pentru faptul că fuseseră puse temeliile Casei Domnului. 12 Mulţi dintre preoţi, leviţi şi căpetenii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi pe temeliile ei, plângeau în hohote la vederea acestei Case, în timp ce mulţi alţii îşi înălţau glasul, strigând de bucurie. 13 Glasul celor din popor care strigau de bucurie nu se putea deosebi de glasul celor din popor care plângeau, căci poporul striga de bucurie atât de tare, încât glasul lui se auzea până departe.

Opoziţie faţă de rezidirea Casei Domnului şi a Ierusalimului

Când duşmanii lui Iuda şi ai lui Beniamin au auzit că cei care fuseseră în captivitate zidesc un Templu[o] pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, s-au apropiat de Zerub-Babel şi de căpeteniile familiilor şi le-au zis:

– Să zidim şi noi cu voi! Căci, asemenea vouă, şi noi Îl întrebăm pe Dumnezeul vostru şi-I aducem jertfe de pe vremea lui Esar-Hadon[p], împăratul Asiriei, cel care ne-a adus aici.

Zerub-Babel, Iosua şi căpeteniile familiilor rămase din Israel le-au răspuns:

– Nu se poate să zidiţi împreună cu noi o Casă Dumnezeului nostru, ci doar noi vom zidi pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, aşa cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul Persiei.

Poporul ţării a slăbit avântul celor din poporul lui Iuda, i-a descurajat[q] să mai zidească şi a angajat sfetnici împotriva lor, ca să le zădărnicească planul. Aşa a fost în toată perioada domniei lui Cirus, împăratul Persiei, până în perioada domniei lui Darius[r], împăratul Persiei. La începutul domniei lui Ahaşveroş[s] au scris o plângere împotriva locuitorilor lui Iuda şi ai Ierusalimului. Iar pe vremea lui Artaxerxes[t], Bişlam, Mitredat, Tabeel şi ceilalţi camarazi ai lor i-au scris lui Artaxerxes, împăratul Persiei. Scrisoarea era scrisă cu litere aramaice şi în limba aramaică[u].

Dregătorul Rehum şi scribul Şimşai i-au scris împăratului Artaxerxes o scrisoare cu privire la Ierusalim, după cum urmează:

„De la dregătorul Rehum, scribul Şimşai şi ceilalţi camarazi ai lor, judecători şi emisari, oameni din Tarpel, din Persia, din Erec, din Babilon, elamiţi din Susa 10 şi din celelalte popoare pe care le-a luat în captivitate marele şi vestitul Assurbanipal[v] şi le-a aşezat în cetatea Samariei şi în restul provinciei de peste râu[w]

11 (Aceasta este o copie a scrisorii pe care ei i-au trimis-o.)

Către împăratul Artaxerxes,

Slujitorii tăi, oamenii provinciei de peste râu, … îţi scriu următoarele:

12 «Să ştie împăratul că iudeii plecaţi de la tine spre noi au ajuns la Ierusalim şi rezidesc cetatea aceea răzvrătită şi rea; ei vor să-i termine de înălţat zidurile şi-i repară temeliile. 13 De aceea să ştie împăratul că, dacă cetatea aceasta va fi rezidită şi zidurile vor fi terminate, ei nu vor mai plăti nici tributul, nici darea şi nici taxa de trecere şi, prin urmare, vistieria imperială va avea de suferit. 14 Din această cauză, ca unii care mâncăm sarea palatului, nu ne stă bine să vedem cum este necinstit împăratul şi de aceea trimitem această scrisoare ca să-l înştiinţăm pe împărat. 15 Să se cerceteze deci în cartea cronicilor părinţilor tăi! În cartea cronicilor vei găsi scris şi vei afla că cetatea aceasta a fost o cetate răzvrătită, din cauza căreia au avut de suferit regi şi provincii şi în mijlocul căreia s-au iscat răscoale încă din vremuri străvechi. Din acest motiv a şi fost pustiită cetatea aceasta. 16 Facem deci cunoscut împăratului că, dacă cetatea aceasta va fi rezidită şi zidurile-i vor fi terminate, nu vei mai avea stăpânire în provincia de peste râu.»“

17 Împăratul a trimis următorul răspuns:

„Dregătorului Rehum, scribului Şimşai şi celorlalţi camarazi ai lor, care locuiesc în Samaria şi în restul provinciei de peste râu:

Pace!

18 Scrisoarea pe care ne-aţi trimis-o a fost citită şi tradusă în prezenţa mea. 19 Am dat ordin să se facă cercetări şi s-a găsit că cetatea aceasta s-a ridicat împotriva împăraţilor încă din vremuri străvechi, dedându-se la răzvrătire şi răscoală. 20 Au existat la Ierusalim regi puternici care aveau stăpânire peste tot teritoriul de peste râu şi cărora li se plătea tribut, dare şi taxă de trecere. 21 Prin urmare, daţi ordin ca aceşti oameni să fie opriţi, iar cetatea aceasta să nu mai fie rezidită, până când nu voi da eu o altă înştiinţare. 22 Aveţi grijă să nu fiţi nepăsători faţă de lucrul pe care trebuie să-l faceţi. De ce să crească paguba în dauna împăraţilor?“

23 Imediat după ce s-a citit copia scrisorii împăratului Artaxerxes înaintea lui Rehum, a scribului Şimşai şi a camarazilor lor, aceştia s-au dus în grabă la Ierusalim, la iudei, şi i-au oprit din lucru prin forţă şi putere. 24 Atunci s-a oprit lucrarea de la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim şi a rămas oprită până în al doilea an al domniei lui Darius, împăratul Persiei.

Reluarea lucrărilor la Casa Domnului. Scrisoarea lui Tatnai

Profetul Hagai şi profetul Zaharia, fiul lui Ido, au profeţit iudeilor din Iuda şi din Ierusalim în Numele Dumnezeului lui Israel. Atunci, Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadak, au început iarăşi să rezidească Casa lui Dumnezeu din Ierusalim. Împreună cu ei erau şi profeţii lui Dumnezeu care-i sprijineau. În aceeaşi vreme Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Şetar-Boznai, precum şi camarazii lor au venit la ei şi i-au întrebat: „Cine v-a dat învoire să rezidiţi această Casă şi să ridicaţi aceste ziduri?“ Apoi au continuat: „Care sunt numele oamenilor care construiesc această clădire?“[x]

Dar ochiul Dumnezeului lor veghea asupra celor din sfatul bătrânilor iudeilor, astfel că ei nu aveau să fie opriţi până când nu avea să fie trimisă o înştiinţare către Darius, iar ei nu aveau să primească o scrisoare de la el în această privinţă. Iată o copie a scrisorii trimise împăratului Darius de către Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii lor emisari, care locuiau în provincia de peste râu. I-au trimis un mesaj în care erau scrise următoarele:

„Către împăratul Darius,

Toată pacea!

Să ştie împăratul că ne-am dus în provincia lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui Mare. Oamenii o rezidesc din pietre cioplite, iar în zidurile ei pun bârne de lemn. Lucrarea aceasta avansează repede şi prosperă în mâinile lor. Noi i-am întrebat pe bătrânii aceia cu privire la cine le-a dat învoire să rezidească această Casă şi să ridice aceste ziduri. 10 De asemenea, le-am cerut şi numele, ca astfel să putem scrie numele bărbaţilor din fruntea lor şi să ţi le facem de cunoscut.

11 Ei ne-au răspuns astfel: «Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor şi al pământului şi rezidim Casa care a fost zidită cu mulţi ani în urmă. Un mare rege al lui Israel o zidise şi o isprăvise. 12 Dar pentru că strămoşii noştri L-au mâniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat pe mâna caldeeanului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, care a distrus Casa aceasta şi a dus poporul în captivitate, în Babilon. 13 Totuşi în primul an al domniei lui Cirus, împăratul Babilonului, împăratul Cirus a dat învoire ca această Casă a lui Dumnezeu să fie rezidită. 14 Chiar şi vasele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care Nebucadneţar le-a luat din Templul[y] de la Ierusalim şi le-a dus în templul din Babilon, împăratul Cirus le-a luat din templul[z] de la Babilon şi le-a încredinţat celui numit Şeşbaţar, pe care l-a pus apoi guvernator. 15 I-a zis să ia aceste vase, să se ducă să le pună în Templul din Ierusalim şi să rezidească Casa pe locul ei de odinioară. 16 Atunci Şeşbaţar a venit şi a pus temeliile Casei lui Dumnezeu din Ierusalim. Şi iată că de atunci încoace zidim şi nu am terminat încă!»

17 De aceea, dacă împăratul încuviinţează, să se caute în arhivele imperiale de acolo, din Babilon, ca să se vadă dacă s-a dat din partea împăratului Cirus o învoire cu privire la rezidirea acestei Case a lui Dumnezeu din Ierusalim. Apoi împăratul să ne trimită voia sa cu privire la această situaţie.“

Decretul lui Darius

Atunci împăratul Darius a dat ordin să se caute în documentele aflate în arhivele din Babilon. El a găsit în palatul din Ahmeta[aa], din provincia Mediei, un sul în care erau scrise următoarele:

„Memoriu

În primul an de domnie al împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat următoarea poruncă cu privire la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: «Casa să fie rezidită, pentru a fi un loc unde să se aducă jertfe şi să-i fie puse temeliile. Să aibă o înălţime de şaizeci de coţi[ab] şi o lăţime de şaizeci de coţi; să aibă trei rânduri de piatră cioplită şi un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi suportate de palatul imperial. Mai mult, vasele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, care au fost luate de Nebucadneţar din Templul[ac] de la Ierusalim şi aduse la Babilon, să fie duse înapoi la locul lor, în Templul de la Ierusalim; să le puneţi în Casa lui Dumnezeu!»

Drept urmare, Tatnai, guvernator al provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii voştri, emisari în provincia de peste râu, depărtaţi-vă de locul acela! Lăsaţi în pace lucrarea de la această Casă a lui Dumnezeu! Lăsaţi-i pe guvernatorul iudeilor şi pe cei din sfatul bătrânilor iudeilor să rezidească această Casă a lui Dumnezeu pe locul ei de odinioară.

Mai mult, dau următoarea poruncă cu privire la ceea ce trebuie să faceţi pentru aceşti bărbaţi din sfatul bătrânilor iudeilor, ca să poată rezidi această Casă a lui Dumnezeu: cheltuielile acestor oameni să fie imediat plătite din veniturile împăratului provenite din tributul provinciei de peste râu, astfel încât să nu înceteze lucrul. Zilnic să se dea preoţilor de la Ierusalim, la cerere, tot ce au nevoie – viţei, berbeci şi miei – pentru arderile de tot aduse Dumnezeului cerurilor, precum şi grâu, sare, vin şi ulei, ca să nu ducă lipsă 10 şi ca astfel să poată aduce jertfe de o aromă plăcută Dumnezeului cerurilor şi să se roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor săi.

11 De asemenea, dau următoarea poruncă cu privire la orice om care va schimba edictul acesta: să se scoată o bârnă din casa lui şi să se ridice bârna ca să fie tras în ţeapă[ad] pe ea, iar casa lui să fie prefăcută într-un morman de gunoi din cauza faptei lui.

12 Fie ca Dumnezeul Care Şi-a pus Numele să locuiască acolo să răstoarne pe orice împărat sau popor care va încerca să schimbe ceva cu scopul de a distruge această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat această poruncă! Să fie împlinită întocmai!“

Terminarea şi dedicarea Casei Domnului. Paştele

13 Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii lor au făcut întocmai cum le poruncise împăratul Darius. 14 Prin urmare, cei din sfatul bătrânilor iudeilor au continuat să zidească şi au reuşit, aşa cum le profeţiseră profetul Hagai şi Zaharia, fiul lui Ido. Ei au zidit şi au terminat potrivit cu porunca Dumnezeului lui Israel şi potrivit cu porunca lui Cirus, a lui Darius şi a lui Artaxerxes, împăraţii Persiei. 15 Casa a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar[ae], în al şaselea an al domniei împăratului Darius.

Footnotes

  1. Ezra 1:1 Cirus II cel Mare (559-530 î.Cr.); textul se referă la anul 539-538 î.Cr., primul an după cucerirea Babilonului
  2. Ezra 1:1 Vezi Ier. 25:11-12; 29:10-14
  3. Ezra 1:7 Nebucadneţar (Nabucodonosor, cf. LXX, VUL), împărat al Babilonului (604-561 î.Cr.)
  4. Ezra 1:7 Sau: zeilor
  5. Ezra 1:9 Sensul termenului în ebraică este nesigur
  6. Ezra 2:25 LXX (vezi şi Neem. 7:29); TM: Chiriat-Arim
  7. Ezra 2:63 Cuvinte cu origine şi sens nesigur, însemnând probabil: Lumini şi Desăvârşiri; pietre cu funcţie oraculară, de căutare a voii lui Dumnezeu, în timp de criză (Num. 27:21; 1 Sam. 28:6; Ezra 2:63); LXX le traduce cu Arătarea şi Adevărul; alte indicii nu avem în VT
  8. Ezra 2:69 TM: drahme (ebr.: darkemonim), ceea ce este puţin probabil, drahma fiind o monedă grecească din argint; aproximativ 500 kg
  9. Ezra 2:69 Aproximativ 3 t
  10. Ezra 3:5 Vezi Num. 28:11-15
  11. Ezra 3:6 Aram.: hehal, termen diferit de cel care a fost tradus cu Casă (bait)
  12. Ezra 3:9 Cf. 2:40; TM: Iehuda, probabil o variantă a lui Hodavia
  13. Ezra 3:11 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
  14. Ezra 3:11 Sau: Dragostea Lui este veşnică
  15. Ezra 4:1 Vezi nota de la 3:6
  16. Ezra 4:2 Împărat al Asiriei şi peste Babilon, 681-669 î.Cr.
  17. Ezra 4:4 Sau: i-a împiedicat
  18. Ezra 4:5 Darius I Hystaspes (522/521-486 î.Cr.)
  19. Ezra 4:6 Unii specialişti l-au identificat cu Cambyses II (530-522 î.Cr.), fiul lui Cirus II cel Mare; majoritatea specialiştilor îl identifică însă cu Xerxes I (486-465 î.Cr.)
  20. Ezra 4:7 Unii specialişti l-au identificat cu uzurpatorul Gaumata (Smerdis), magul, care şi-ar fi luat titlul de Artaxerxes (din persană arta, „mare”, „mărit”, şi kshershe, „rege”); majoritatea specialiştilor îl identifică însă cu Artaxerxes I Longimanus (465/464-425 î.Cr.)
  21. Ezra 4:7 Sau: Scrisoarea era scrisă în aramaică şi tradusă; textul care urmează, Ezra 4:8-6:18, este în limba aramaică
  22. Ezra 4:10 În aramaică Osnapar, o variantă a lui Assurbanipal, împărat al Asiriei (668-626 î.Cr.)
  23. Ezra 4:10 Teritoriul de la vest de Eufrat: Aram, Fenicia şi restul Canaanului; peste tot în carte
  24. Ezra 5:4 LXX; TM: Apoi le-am spus numele oamenilor care construiesc această clădire.
  25. Ezra 5:14 Vezi nota de la 3:6; şi în v. 15
  26. Ezra 5:14 Sau: palatul
  27. Ezra 6:2 Sau Ecbatana, capitala de vară a imperiului persan
  28. Ezra 6:3 Aproximativ 30 m
  29. Ezra 6:5 Vezi nota de la 3:6
  30. Ezra 6:11 Sau: spânzurat
  31. Ezra 6:15 Luna a douăsprezecea în calendarul babilonian, ce corespunde lunilor februarie-martie; 12 martie 516 î.Cr., la aproape şaptezeci de ani după distrugerea lui