Ezechiel 9

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

9 Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă voi, care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!” ² Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un^(A) om îmbrăcat într-o haină de in şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de aramă. ³ Slava^(B) Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era şi s-a îndreptat spre pragul casei, şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu. ⁴ Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un^(C) semn pe fruntea oamenilor care suspină^(D) şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.” ⁵ Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: „Treceţi după el în cetate şi loviţi; ochiul vostru^(E) să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! ⁶ Ucideţi^(F) şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei, dar să nu vă atingeţi^(G) de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi^(H) însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!” Ei^(I) au început cu bătrânii care erau înaintea Templului. ⁷ Şi El le-a zis: „Spurcaţi casa şi umpleţi curţile cu morţi!… Ieşiţi…” Ei au ieşit şi au început să ucidă în cetate. ⁸ Pe când ucideau ei astfel, şi eu stăteam încă singur acolo, am^(J) căzut cu faţa la pământ şi am strigat: „Ah^(K), Doamne, Dumnezeule, vrei să nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ţi urgia asupra Ierusalimului?” ⁹ El mi-a răspuns: „Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri şi cetatea este plină^(L) de nedreptate, căci ei zic: ‘Domnul^(M) a părăsit ţara şi Domnul^(N) nu vede nimic!’ ¹⁰ De aceea, şi Eu^(O) voi fi fără milă şi nu Mă voi îndura, ci voi face^(P) să cadă asupra capului lor faptele lor.” ¹¹ Şi iată că omul cel îmbrăcat în haina de in şi care avea călimara la brâu a adus următorul răspuns: „Am făcut ce mi-ai poruncit!”