Ezechiel 47

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

47 M-a adus înapoi la uşa casei. Şi iată că ieşea apă^(A) de sub pragul casei, dinspre răsărit, căci faţa casei era spre răsărit. Apa se pogora de sub partea dreaptă a casei înspre partea de miazăzi a altarului. ² M-a scos pe poarta de miazănoapte, şi m-a făcut să ocolesc pe dinafară până la poarta de răsărit. Şi iată că apa curgea din partea dreaptă. ³ Când a înaintat omul^(B) acela spre răsărit cu măsura în mână, a măsurat o mie de coţi şi m-a trecut prin apă; apa îmi venea până la glezne. ⁴ A mai măsurat iarăşi o mie de coţi şi m-a pus să trec prin apă, şi apa îmi venea până la genunchi. A măsurat iarăşi o mie de coţi şi m-a trecut prin ea, şi apa îmi venea până la şolduri. ⁵ A măsurat iarăşi o mie de coţi, şi atunci era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa era atât de adâncă încât trebuia să înot – un râu care nu se putea trece. ⁶ El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?” Şi m-a luat şi m-a adus înapoi pe malul râului. ⁷ Când m-a adus înapoi, iată că pe malul râului era o mulţime de copaci^(C) pe amândouă părţile. ⁸ El mi-a zis: „Apa aceasta curge spre ţinutul de răsărit, se pogoară în câmpie şi se varsă în mare şi, vărsându-se în mare, apele mării se vor vindeca. ⁹ Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul şi va fi o mulţime de peşti, căci pe oriunde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase şi pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta va fi viaţă. ¹⁰ Pescarii vor sta pe malurile lui, de la En-Ghedi până la En-Eglaim, şi vor întinde mrejele; vor fi peşti de felurite soiuri, ca peştii Mării^(D) celei Mari, şi vor fi foarte mulţi. ¹¹ Mlaştinile şi gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă sării. ¹² Dar, lângă^(E) râul acesta, pe malurile lui, de amândouă părţile, vor creşte tot felul de pomi roditori. Frunza^(F) lor nu se va veşteji şi roadele lor nu se vor sfârşi; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieşi din Sfântul Locaş. Roadele lor vor sluji ca hrană şi frunzele lor, ca leac^(G).” ¹³ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată hotarele ţării pe care o veţi împărţi ca moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Iosif^(H) va avea două părţi. ¹⁴ O veţi stăpâni unul ca şi altul, cum am jurat cu mâna^(I) ridicată că o voi da părinţilor voştri. Ţara aceasta vă va cădea deci la împărţeală ca moştenire^(J). ¹⁵ Iată hotarele ţării: înspre miazănoapte, de la Marea cea Mare, drumul^(K) Hetlonului până la Ţedad^(L), ¹⁶ Humat^(M), Berota^(N), Sibraim, între hotarul Damascului şi hotarul Hamatului, Haţer-Haticon, spre hotarul Havranului. ¹⁷ Astfel, hotarul va fi de la mare până la Haţar-Enon^(O) şi, la miazănoapte de el, hotarul Damascului, Ţafonului şi hotarul Hamatului. Acesta va fi hotarul dinspre miazănoapte. ¹⁸ În partea de răsărit, dintre Havran şi Damasc, între Galaad şi ţara lui Israel, hotarul va fi Iordanul, de la hotarul de miazănoapte până la marea de răsărit, şi anume până la Tamar. Acesta va fi hotarul de răsărit. ¹⁹ Hotarul de miazăzi, înspre miazăzi, va merge de la Tamar până la apele Meriba^(P), de la Cades până la pârâul Egiptului şi până la Marea cea Mare. Acesta va fi hotarul de miazăzi. ²⁰ Hotarul de apus va fi Marea cea Mare până la locul unde apucă spre Hamat; acesta va fi hotarul de apus. ²¹ Ţara aceasta o veţi împărţi între voi, după seminţiile lui Israel. ²² O veţi împărţi însă ca moştenire prin sorţ între voi şi între străinii care vor locui în mijlocul vostru, acei străini^(Q) care vor naşte copii în mijlocul vostru. Pe aceştia îi veţi privi ca pe nişte băştinaşi^(R) între copiii lui Israel. Ei să aibă moştenirea prin sorţ împreună cu voi între seminţiile lui Israel. ²³ Străinului îi veţi da moştenirea lui în seminţia în care va locui, zice Domnul Dumnezeu.”