Add parallel Print Page Options

Domnul a zis lui Moise: „Văd(A) că poporul acesta este un popor încăpăţânat. 10 Acum(B), lasă-Mă; mânia(C) Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui, dar pe(D) tine te voi face strămoşul unui neam mare.” 11 Moise(E) s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână tare? 12 Pentru ce(F) să zică egiptenii: ‘Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului?’ Întoarce-Te din iuţeala mâniei Tale şi(G) lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău. 13 Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te(H) pe Tine Însuţi: ‘Voi(I) înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta de care am vorbit, şi ei o vor stăpâni în veac’.” 14 Şi Domnul S-a(J) lăsat de răul, pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.

Read full chapter

Am văzut cât de încăpăţânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise. 10 Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.

11 Dar Moise a căutat faţa Domnului, Dumnezeul său, zicând:

Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână puternică? 12 De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă şi lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău. 13 Adu-Ţi aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac şi Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuţi, zicându-le: „Vă voi înmulţi urmaşii[a] ca stelele cerului şi toată această ţară, pe care v-am promis-o, o voi da urmaşilor voştri şi ei o vor moşteni pentru totdeauna.“

14 Atunci Domnul a renunţat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.

Read full chapter

Footnotes

  1. Exodul 32:13 Lit.: sămânţa; termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos