² „Pune-Mi deoparte ca sfânt^(A) pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre dobitoace: este al Meu.”

¹² să^(A) închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. ¹³ Să răscumperi^(B) cu un miel pe orice întâi născut^(C) al măgăriţei, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.

¹⁵ şi, fiindcă Faraon se încăpăţâna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul^(A) a omorât pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâii născuţi ai oamenilor până la întâii născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei.

¹³ Căci^(A) orice întâi născut este al Meu. În ziua^(B) când am lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, Mi-am închinat Mie pe toţi întâii născuţi din Israel, atât din oameni, cât şi din dobitoace: ei vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul.”

²³ după cum este scris în Legea Domnului: „Orice^(A) întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”,