⁹ Dar pe Acela^(A) care a fost făcut pentru „puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat^(B) cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru^(C) toţi. ¹⁰ Se cuvenea, în adevăr^(D), ca Acela pentru^(E) care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească^(F), prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii^(G) lor. ¹¹ Căci Cel^(H) ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt^(I) dintr-unul. De aceea, Lui nu-I^(J) este ruşine să-i numească „fraţi”, ¹² când zice: „Voi vesti^(K) Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda^(L) în mijlocul adunării”. ¹³ Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El”. Şi în alt loc: „Iată-Mă^(M), Eu şi copiii pe care^(N) Mi i-a dat Dumnezeu!” ¹⁴ Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi^(O) El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca^(P), prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul, ¹⁵ şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii^(Q), erau supuşi robiei toată viaţa lor. ¹⁶ Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. ¹⁷ Prin urmare, a trebuit să Se asemene^(R) fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos^(S) şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. ¹⁸ Şi^(T) prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.