Ecclesiast 7-8

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

7 Mai mult face un nume^(A) bun decât untdelemnul mirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. ² Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta. ³ Mai^(B) bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună. ⁴ Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. ⁵ Mai^(C) bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul celor fără minte. ⁶ Căci^(D) râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Şi aceasta este o deşertăciune. ⁷ Averea luată prin silă înnebuneşte pe cel înţelept şi^(E) mita strică inima. ⁸ Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel^(F) bun la suflet decât cel îngâmfat. ⁹ Nu^(G) te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor. ¹⁰ Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi aşa. ¹¹ Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire şi chiar mai mult pentru cei^(H) ce văd soarele. ¹² Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au. ¹³ Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu! Cine^(I) poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? ¹⁴ În^(J) ziua fericirii, fii fericit şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una, şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el. ¹⁵ Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană^(K) care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. ¹⁶ Nu^(L) fi prea neprihănit şi^(M) nu te arăta prea înţelept. Pentru^(N) ce să te pierzi singur? ¹⁷ Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme? ¹⁸ Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. ¹⁹ Înţelepciunea^(O) face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. ²⁰ Fiindcă pe pământ nu este niciun^(P) om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. ²¹ Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! ²² Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii. ²³ Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am^(Q) zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine. ²⁴ Cu mult mai departe^(R) decât era mai înainte şi ce adâncă^(S)! Cine o va putea găsi? ²⁵ M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile^(T) cu gând să înţeleg, să adâncesc şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei. ²⁶ Şi^(U) am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă şi un laţ şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. ²⁷ Iată ce am găsit, zice Eclesiastul^(V), cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul; ²⁸ iată ce-mi caută şi acum sufletul şi n-am găsit. Din o mie am găsit un^(W) om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea. ²⁹ Numai, iată ce am găsit: că^(X) Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei^(Y) umblă cu multe şiretenii.

8 Cine este ca cel înţelept şi cine pricepe rostul lucrurilor? Înţelepciunea^(Z) omului îi luminează faţa, şi asprimea^(AA) feţei i se schimbă. ² Eu îţi spun: Păzeşte poruncile împăratului din pricina^(AB) jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu. ³ Nu^(AC) te grăbi să pleci dinaintea lui şi nu stărui într-un lucru rău, căci el poate face tot ce vrea, ⁴ pentru că vorba împăratului are putere. Cine^(AD) poate zice: „Ce faci?” ⁵ Pe cine păzeşte porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea, şi judecata. ⁶ Căci pentru^(AE) orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea paşte pe om. ⁷ Dar^(AF) el nu ştie ce şi cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune. ⁸ Omul^(AG) nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, şi n-are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta, nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi. ⁹ Toate acestea le-am văzut şi mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme când un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit. ¹⁰ Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt şi uitaţi în^(AH) cetate. Şi aceasta este o deşertăciune! ¹¹ Pentru că^(AI) nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău. ¹² Totuşi, măcar că păcătosul face^(AJ) de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei^(AK) ce se tem de Dumnezeu şi au frică de El. ¹³ Dar cel rău nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu. ¹⁴ Este o deşertăciune care se petrece pe pământ, şi anume sunt oameni neprihăniţi, cărora le merge ca şi celor răi care fac fapte rele şi sunt răi, cărora le^(AL) merge ca şi celor neprihăniţi, care fac fapte bune. Eu zic că şi aceasta este o deşertăciune. ¹⁵ Am lăudat^(AM) dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decât să mănânce şi să bea şi să se veselească; iată ce trebuie să-l însoţească în mijlocul muncii lui, în zilele vieţii pe care i le dă Dumnezeu sub soare. ¹⁶ Când mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care şi-o dă omul pe pământ – căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte –, ¹⁷ am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul^(AN) nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla şi, chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot^(AO) nu poate să găsească.