Moise a convocat tot Israelul şi i-a zis:

„Ascultă, Israele, poruncile şi legile pe care vi le spun astăzi, în auzul vostru. Învăţaţi-le şi împliniţi-le! Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb. Nu cu strămoşii noştri a încheiat El legământul acesta, ci cu noi, cei ce suntem în viaţă astăzi. Domnul v-a vorbit faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului. Atunci eu am stat între El şi voi, ca să vă fac cunoscut Cuvântul Domnului, deoarece v-a fost teamă de foc şi nu v-aţi urcat pe munte. Şi El a zis astfel:

«Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei.

Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.

Să nu-ţi faci vreun idol reprezentând vreun lucru de sus din cer, de jos de pe pământ sau din apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinţilor lor, până la a treia sau a patra generaţie[a] a celor ce Mă urăsc 10 şi Îmi arăt îndurarea[b] până la a mia generaţie a celor ce Mă iubesc şi împlinesc poruncile Mele.

11 Să nu foloseşti nesăbuit[c] Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.

12 Păzeşte ziua de Sabat, ca s-o sfinţeşti, după cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău. 13 Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci toată lucrarea ta, 14 dar ziua a şaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău; să nu faci nici o lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sclavul sau sclava ta, nici boul, nici asinul şi nici un alt animal de-al tău, nici străinul care locuieşte în cetatea ta, pentru ca sclavul şi sclava ta să se odihnească la fel ca tine. 15 Adu-ţi aminte că şi tu ai fost sclav în ţara Egiptului şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos de acolo cu mână puternică şi cu braţ întins. De aceea ţi-a poruncit El să păzeşti ziua de Sabat.

16 Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta, aşa cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca să trăieşti mult timp şi să-ţi meargă bine în ţara pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău!

17 Să nu ucizi!

18 Să nu comiţi adulter!

19 Să nu furi!

20 Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău!

21 Să nu o pofteşti pe soţia semenului tău; să nu pofteşti casa semenului tău, pământul lui, sclavul sau sclava lui, boul sau asinul lui şi nici vreun alt lucru care este al semenului tău.»

22 Acestea sunt poruncile pe care Domnul le-a rostit cu glas tare înaintea întregii adunări, pe munte, din mijlocul focului, dintre nori şi negură deasă şi nu a mai adăugat nimic. Le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat mie. 23 Când aţi auzit glasul din mijlocul întunericului, în timp ce muntele ardea, căpeteniile seminţiilor voastre şi cei din sfatul bătrânilor[d] s-au apropiat de mine 24 şi mi-au zis: «Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi măreţia Sa şi noi am auzit glasul Lui din mijlocul focului. În ziua aceasta am văzut că Dumnezeu a vorbit omului şi el a rămas în viaţă. 25 Dar acum, de ce trebuie să murim? Căci focul Lui cel mare ne va mistui şi ne va omorî dacă vom continua să ascultăm glasul Domnului, Dumnezeul nostru. 26 Cine este omul care să fi auzit, ca şi noi, glasul Dumnezeului celui Viu, vorbind din mijlocul focului şi să trăiască? 27 Apropie-te tu şi ascultă tot ceea ce Domnul, Dumnezeul nostru, va vorbi. Apoi să ne spui şi nouă tot ceea ce El îţi va zice, iar noi vom asculta şi vom împlini.»

28 Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus şi mi-a vorbit: «Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta. Tot ceea ce au vorbit este bine. 29 O, dacă ar rămâne ei cu aceeaşi inimă, să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele în toate zilele vieţii lor, ca să fie fericiţi pentru totdeauna ei împreună cu fiii lor. 30 Du-te şi spune-le să se întoarcă fiecare la cortul lui. 31 Tu însă rămâi aici cu Mine ca să-ţi dau toate legile, poruncile şi hotărârile pe care trebuie să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpânire.»

32 Deci vegheaţi ca să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru. Să nu vă abateţi nici la dreapta, nici la stânga. 33 Să umblaţi în toate căile pe care vi le-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, ca să trăiţi, să fiţi fericiţi şi să aveţi multe zile în ţara pe care o veţi stăpâni.

Footnotes

  1. Deuteronom 5:9 Cel care păcătuia atrăgea pedeapsa atât asupra sa, cât şi asupra casei sale, alcătuită de obicei din trei sau patru generaţii (vezi Num. 16:31-34; Ios. 7:24)
  2. Deuteronom 5:10 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte)
  3. Deuteronom 5:11 Expresia poate avea mai multe sensuri: (1) abuzul faţă de acest Nume, concepţia antică fiind aceea că o cunoaştere a numelui unei zeităţi oferă puteri magice cunoscătorului, care putea astfel să manipuleze zeitatea; (2) jurământul fals pe acest Nume – vezi Lev. 19:12; (3) numirea unui idol cu acest Nume – construcţia gramaticală ebraică oferă spaţiu pentru această interpretare; (4) orice altă folosire a Numelui fără un scop precis şi corect (în mod nesăbuit)
  4. Deuteronom 5:23 Lit.: bătrânii , şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); peste tot în carte