Statuia de aur şi cuptorul aprins

Împăratul Nebucadneţar a făcut o statuie de aur, înaltă de şaizeci de coţi şi lată de şase coţi[a], pe care a ridicat-o în valea Dura, în provincia Babilonului. Împăratul Nebucadneţar a poruncit să se adune satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistraţii şi toţi ceilalţi conducători ai provinciei[b], ca să vină la dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar. Satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistraţii şi toţi ceilalţi conducători ai provinciei au început să se adune, venind pentru dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar; ei s-au strâns înaintea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar. Un crainic a proclamat cu glas tare, zicând astfel:

„Popoare, neamuri şi oameni de orice limbă! În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului,[c] al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternaţi şi să vă închinaţi înaintea statuii de aur pe care a ridicat-o împăratul Nebucadneţar. Cine nu se va prosterna şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.“

Astfel, când au auzit sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile s-au prosternat şi s-au închinat statuii de aur, ridicate de împăratul Nebucadneţar.

Cu prilejul acesta, chiar în aceeaşi perioadă, câţiva dintre astrologi[d] au ieşit în faţă şi i-au pârât pe iudei. Ei i-au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti veşnic, împărate! 10 Tu, împărate, ai dat poruncă ca orice om care aude sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale să se prosterneze şi să se închine statuii de aur, 11 iar cine nu se prosternează şi nu se închină, să fie aruncat în cuptorul aprins. 12 Dar sunt nişte iudei, pe care i-ai numit în slujba de administratori ai provinciei Babilonului, şi anume Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate! Ei nu slujesc zeilor tăi şi nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o.“

13 Atunci Nebucadneţar, aprins de mânie, a poruncit să fie aduşi Şadrak, Meşak şi Abed-Nego. Bărbaţii aceştia au fost aduşi înaintea împăratului, 14 iar Nebucadneţar le-a zis:

– Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, voi nu slujiţi zeilor mei şi nu vă închinaţi statuii de aur pe care am ridicat-o?! 15 Acum fiţi gata ca, în clipa în care veţi auzi sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternaţi şi să vă închinaţi statuii pe care am făcut-o. Dacă nu vă veţi închina, veţi fi aruncaţi de îndată în mijlocul unui cuptor aprins. Şi care este zeul acela care vă va izbăvi din mâna mea?

16 Şadrak, Meşak şi Abed-Nego i-au răspuns împăratului:

– Nebucadneţare, noi n-avem nevoie să ne apărăm înaintea ta în această privinţă! 17 Iată, Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins şi ne va izbăvi şi din mâna ta, împărate! 18 Şi, chiar dacă nu va fi aşa, să ştii, împărate, că nu vom sluji zeilor tăi şi nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o.

19 Atunci Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi i s-a schimbat înfăţişarea feţei din pricina lui Şadrak, a lui Meşak şi a lui Abed-Nego. A poruncit să se încălzească cuptorul de şapte ori mai mult[e] decât trebuia încălzit. 20 Apoi a poruncit unora dintre cei mai puternici bărbaţi din oştirea lui să-i lege pe Şadrak, pe Meşak şi pe Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins. 21 Astfel, oamenii aceştia au fost legaţi, aşa cum erau îmbrăcaţi, în mantalele, tunicile, turbanele şi celelalte haine ale lor, şi au fost aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins. 22 Fiindcă porunca împăratului a fost grabnică, iar cuptorul fusese încălzit peste măsură, acei oameni care s-au urcat cu Şadrak, Meşak şi Abed-Nego au fost ucişi de flacăra focului, 23 iar cei trei bărbaţi – Şadrak, Meşak şi Abed-Nego – legaţi fiind, au căzut în mijlocul cuptorului aprins.

24 Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a ridicat în grabă. El le-a zis sfetnicilor săi:

– Nu am aruncat noi în mijlocul focului trei bărbaţi legaţi?

Ei i-au răspuns împăratului:

– Adevărat, împărate!

25 El a mai zis:

– Ei bine, eu văd patru bărbaţi umblând liberi şi nevătămaţi în mijlocul focului, iar înfăţişarea celui de-al patrulea seamănă cu a unui fiu de zei.

26 Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de uşa cuptorului aprins şi a strigat: „Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!“

Şadrak, Meşak şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului. 27 Satrapii, demnitarii, guvernatorii şi sfetnicii împăratului s-au strâns cu toţii şi au văzut că focul nu avusese nici o putere asupra trupurilor acestor bărbaţi, că părul capului lor nu se pârlise, că mantiile lor rămăseseră neschimbate şi că nici măcar miros de fum nu se prinsese de ei.

28 Nebucadneţar a zis:

„Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrak, al lui Meşak şi al lui Abed-Nego, Care l-a trimis pe îngerul Său şi i-a izbăvit pe slujitorii Săi. Ei s-au încrezut în El, au nesocotit porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor, decât să slujească şi să se închine oricărui alt dumnezeu decât Dumnezeului lor. 29 De aceea dau poruncă ca orice om din orice popor, din orice neam sau de orice limbă ar fi, care va vorbi de rău despre Dumnezeul lui Şadrak, al lui Meşak şi al lui Abed-Nego, să fie făcut bucăţi, iar casa lui să fie prefăcută într-un morman de gunoi, pentru că nu există un alt dumnezeu care să poată izbăvi în felul acesta.“

30 După aceea, împăratul i-a înălţat la mare cinste pe Şadrak, Meşak şi Abed-Nego în provincia Babilonului.

Footnotes

  1. Daniel 3:1 Aproximativ 30 m înălţime şi 3 m lăţime; probabil un fel de coloană la capătul căreia se afla chipul zeului protector al împăratului, Nebo (Nabu)
  2. Daniel 3:2 Sau: provinciilor; şi în v. 3
  3. Daniel 3:5 Cuvintele traduse cu ţiteră, liră şi psalterion sunt singurele cuvinte de origine grecească din cartea Daniel; muzicienii greci şi instrumentele lor sunt atestate de inscripţiile asiriene încă înainte de Nebucadneţar
  4. Daniel 3:8 Vezi nota de la 2:2
  5. Daniel 3:19 Sau: cât se putea de tare, cifra şapte simbolizând adesea completitudinea