³⁴ După trecerea^(A) vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte^(B) veşnic, Acela a cărui stăpânire^(C) este veşnică şi a cărui împărăţie dăinuie din neam în neam.

⁴⁴ Dar, în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul^(A) cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată^(B) şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma^(C) şi va nimici toate acele împărăţii şi ea însăşi va dăinui veşnic.

²⁶ Poruncesc^(A) ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă^(B) şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci^(C) El este Dumnezeul cel viu şi El dăinuie veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici^(D) niciodată şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.