1 Cântarea^(A) cântărilor, făcută de Solomon.
² Să mă sărute cu sărutările gurii lui!
Căci^(B) toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
³ mirodeniile tale au un miros plăcut.
Numele tău este ca o mireasmă vărsată.
De aceea te iubesc pe tine fetele!
⁴ Trage-mă^(C) după tine! Şi haidem să alergăm^(D)!
Împăratul mă duce^(E) în odăile lui…
Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine;
vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul!
Pe drept eşti iubit.
⁵ Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,
cum sunt corturile Chedarului
şi cum sunt covoarele lui Solomon.
⁶ Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă,
căci m-a ars^[a] soarele.
Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine
şi m-au pus păzitoare la vii.
Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.
⁷ Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea,
unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază?
Căci de ce să umblu ca o rătăcită
pe la turmele tovarăşilor tăi?
⁸ Dacă nu ştii, o tu, cea^(F) mai frumoasă dintre femei,
ieşi pe urmele oilor
şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor!
⁹ Cu^(G) iapa înhămată la carele lui Faraon
te asemăn eu pe tine, scumpa^(H) mea.
¹⁰ Ce frumoşi îţi sunt obrajii^(I) în mijlocul lănţişoarelor de la gât
şi ce frumos îţi este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
¹¹ Îţi vom face deci lănţişoare de aur,
cu stropituri de argint.
¹² Cât stă împăratul la masa lui,
nardul meu îşi răspândeşte mirosul.
¹³ Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir,
care se odihneşte între ţâţele mele.
¹⁴ Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă,
din viile din En-Ghedi.
¹⁵ Ce frumoasă^(J) eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti,
cu ochii tăi de porumbiţă! –
¹⁶ Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti!
Verdeaţa este patul nostru!
¹⁷ Cedrii sunt grinzile caselor noastre
şi chiparoşii sunt pardoselele noastre. –