Apocalipsa 7-11

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

7 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau^(A) cele patru vânturi ale pământului, ca^(B) să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. ² Şi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, ³ zicând: „Nu^(C) vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea^(D) pe fruntea^(E) slujitorilor Dumnezeului nostru!” ⁴ Şi^(F) am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o^(G) sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel. ⁵ Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; ⁶ din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; ⁷ din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; ⁸ din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi. ⁹ După aceea m-am uitat şi iată că era o mare^(H) gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din^(I) orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi^(J) în haine albe, cu ramuri de finic în mâini ¹⁰ şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea^(K) este a Dumnezeului nostru, care^(L) şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” ¹¹ Şi^(M) toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu ¹² şi au zis^(N): „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.” ¹³ Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine^(O) albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?” ¹⁴ „Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia^(P) vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat^(Q) hainele şi le-au albit în sângele Mielului. ¹⁵ Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie îşi va întinde^(R) peste ei cortul Lui. ¹⁶ Nu^(S) le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici^(T) soarele, nici vreo altă arşiţă. ¹⁷ Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor^(U), îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi^(V) Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”

8 Când a rupt^(W) Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. ² Şi^(X) am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; şi^(Y) li s-au dat şapte trâmbiţe. ³ Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile^(Z) tuturor sfinţilor, pe altarul^(AA) de aur, care este înaintea scaunului de domnie. ⁴ Fumul^(AB) de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. ⁵ Apoi, îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au^(AC) stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur^(AD) de pământ. ⁶ Şi cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au pregătit să sune din ele. ⁷ Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi^(AE) au venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe^(AF) pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars, şi a treia parte din^(AG) copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă. ⁸ Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi^(AH) ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi^(AI) a treia parte din mare s-a^(AJ) făcut sânge; ⁹ şi^(AK) a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit. ¹⁰ Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi^(AL) a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a^(AM) căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor. ¹¹ Steaua^(AN) se chema „Pelin” şi^(AO) a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. ¹² Al^(AP) patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea, de asemenea. ¹³ M-am uitat şi am^(AQ) auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „Vai^(AR), vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune!”

9 Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi^(AS) am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii^(AT) Adâncului ² şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a^(AU) ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. ³ Din fum au ieşit nişte lăcuste^(AV) pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca^(AW) puterea pe care o au scorpiile pământului. ⁴ Li s-a zis să^(AX) nu vatăme iarba^(AY) pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea^(AZ) lui Dumnezeu. ⁵ Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci^(BA) să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înţeapă pe un om. ⁶ În acele zile, oamenii vor căuta^(BB) moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei. ⁷ Lăcustele acelea semănau^(BC) cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe^(BD) capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele^(BE) lor semănau cu nişte feţe de oameni. ⁸ Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii^(BF) lor erau ca dinţii de lei. ⁹ Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca^(BG) vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă. ¹⁰ Aveau^(BH) nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. ¹¹ Peste ele aveau ca împărat^(BI) pe îngerul^(BJ) Adâncului, care pe evreieşte se cheamă „Abadon”, iar pe greceşte, „Apolion”. ¹² Cea dintâi^(BK) nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. ¹³ Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu ¹⁴ şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legaţi la^(BL) râul cel mare Eufrat!” ¹⁵ Şi cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. ¹⁶ Oştirea^(BM) lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi^(BN); le-am^(BO) auzit numărul. ¹⁷ Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele^(BP) cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă. ¹⁸ A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor. ¹⁹ Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile^(BQ) lor erau ca nişte şerpi cu capete şi cu ele vătămau. ²⁰ Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu^(BR) s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor^(BS) şi idolilor^(BT) de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. ²¹ Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile^(BU) lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.

10 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul^(BV); faţa^(BW) lui era ca soarele şi picioarele^(BX) lui erau ca nişte stâlpi de foc. ² În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul^(BY) drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ ³ şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte^(BZ) tunete au făcut să se audă glasurile lor. ⁴ Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte^(CA) ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!” ⁵ Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a^(CB) ridicat mâna dreaptă spre cer ⁶ şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care^(CC) a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă^(CD), ⁷ ci că, în^(CE) zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor. ⁸ Şi glasul^(CF) pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!” ⁹ M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”^(CG), mi-a zis el, „şi mănâncă-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”. ¹⁰ Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o – în gura^(CH) mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune^(CI). ¹¹ Apoi mi-au zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi”.

11 Apoi mi s-a dat o trestie^(CJ) asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: „Scoală-te^(CK) şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. ² Dar curtea^(CL) de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci^(CM) a fost dată neamurilor, care vor călca^(CN) în picioare sfânta cetate patruzeci^(CO) şi două de luni. ³ Voi da celor doi martori^(CP) ai mei să prorocească^(CQ) îmbrăcaţi în saci o^(CR) mie două sute şaizeci de zile.” ⁴ Aceştia sunt cei doi^(CS) măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. ⁵ Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc^(CT) care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă^(CU) vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. ⁶ Ei au^(CV) putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor, şi au^(CW) putere să prefacă apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de urgie ori de câte ori vor voi. ⁷ Când îşi vor^(CX) isprăvi mărturisirea lor, fiara^(CY) care se ridică din^(CZ) Adânc va^(DA) face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî. ⁸ Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii^(DB) celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt”, unde^(DC) a fost răstignit şi Domnul lor. ⁹ Şi^(DD) oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam vor sta trei zile şi jumătate şi vor privi trupurile lor moarte şi^(DE) nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. ¹⁰ Şi^(DF) locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei şi îşi vor trimite daruri^(DG) unii altora, pentru că^(DH) aceşti doi proroci chinuiseră pe locuitorii pământului. ¹¹ Dar^(DI), după cele trei zile şi jumătate, duhul^(DJ) de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat în picioare şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut. ¹² Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi^(DK) s-au suit într-un nor^(DL) spre cer, iar^(DM) vrăjmaşii lor i-au văzut. ¹³ În clipa aceea s-a^(DN) făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a^(DO) zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi au^(DP) dat slavă Dumnezeului cerului. ¹⁴ A doua^(DQ) nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând. ¹⁵ Îngerul^(DR), al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi^(DS) în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia^(DT) lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi^(DU) El va împărăţi în vecii vecilor.” ¹⁶ Şi cei^(DV) douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu ¹⁷ şi au zis: „Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care^(DW) eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi^(DX) ai început să împărăţeşti. ¹⁸ Neamurile^(DY) se mâniaseră, dar a venit^(DZ) mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici^(EA) şi mari, şi să^(EB) prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” ¹⁹ Şi Templul^(EC) lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au^(ED) fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi^(EE) o grindină mare.