Căderea Babilonului

18 După toate acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi care avea o mare autoritate; pământul a fost luminat de splendoarea lui. El a strigat cu glas puternic:

„A căzut, a căzut marele Babilon,
    a devenit o locuinţă a demonilor,
un adăpost pentru orice duh necurat,
    un adăpost pentru orice pasăre necurată,
        un adăpost pentru orice fiară necurată şi detestată,
pentru că din vinul mâniei datorat desfrânării ei au băut toate neamurile,
    regii pământului s-au desfrânat cu ea,
        iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea senzualităţii[a] ei!“

Am auzit un alt glas din cer spunând:

„Ieşi afară din ea, poporul Meu,
    ca să nu fii părtaş păcatelor ei
        şi să nu primeşti din urgiile ei,
pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer,
    iar Dumnezeu Şi-a amintit de nelegiuirile ei!
Daţi-i înapoi după cum a dat ea
    şi plătiţi-i înapoi dublu pentru faptele ei;
în paharul în care a amestecat ea,
    amestecaţi-i o porţie dublă!
Daţi-i tot atâta suferinţă şi jale,
    pe cât şi-a dat ea însăşi glorie şi viaţă senzuală!
Pentru că zice în inima ei:
    «Şed ca o împărăteasă,
        nu sunt văduvă şi nu voi vedea niciodată jalea!»
De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi
    – moarte, jale şi foamete –
şi va fi arsă în foc,
    pentru că Domnul Dumnezeu, Care o judecă, este puternic.

Împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi care au dus o viaţă senzuală, o vor plânge şi o vor boci când vor vedea fumul arderii ei. 10 Ei vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, şi vor spune:

«Vai, vai, cetatea cea mare,
    Babilonul, cetatea cea puternică!
        Într-un ceas a venit condamnarea ta!»

11 Negustorii pământului o vor plânge şi o vor jeli, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa: 12 marfă de aur, argint, pietre preţioase, mărgăritare; in fin, purpură, mătase şi ţesătură stacojie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeş, tot felul de lucruri din lemn preţios; bronz, fier şi marmură; 13 scorţişoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin şi untdelemn de măsline, făină fină, grâu, animale de povară, oi, cai, care, sclavi şi sufletele[b] oamenilor.

14 Rodul după care tânjea sufletul tău
    s-a dus de la tine;
toate lucrurile tale luxoase şi strălucitoare
    sunt pierdute pentru tine
        şi niciodată nu vor mai fi găsite.

15 Cei ce fac comerţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, plângând, jelindu-se 16 şi spunând:

«Vai, vai, cetatea cea mare,
    îmbrăcată în in fin,
        în purpură şi în ţesătură stacojie,
împodobită cu aur,
    pietre preţioase şi mărgăritare!
17 O bogăţie atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!»

Orice căpitan de corabie, toţi cei ce călătoresc pe mare, marinarii şi cei care lucrează pe mare vor sta departe 18 şi, văzând fumul arderii ei, vor striga, zicând: «Care cetate a mai fost ca cetatea cea mare?» 19 Îşi vor arunca ţărână pe capete şi vor striga plângând şi jelindu-se:

«Vai, vai, cetatea cea mare,
    din prosperitatea căreia
s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare!
    Într-un ceas a fost pustiită!»
20 «Bucuraţi-vă de ea, tu, cerule,
    şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor,
        pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“

21 Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, şi a aruncat-o în mare, spunând:

„Cu o asemenea violenţă
    va fi aruncat Babilonul, marea cetate,
        şi niciodată nu va mai fi găsit!
22 Iar sunetul harpiştilor, al muzicienilor,
    al flautiştilor şi al trompetiştilor
        nu se va mai auzi niciodată în tine!
Nici un meseriaş, de nici o meserie,
    nu se va mai găsi vreodată în tine;
sunetul morii
    nu se va mai auzi niciodată în tine;
23 lumina lămpii
    nu va mai străluci niciodată în tine;
glasul mirelui şi al miresei
    nu se vor mai auzi niciodată în tine –
întrucât negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,
    întrucât prin vrăjitoria ta au fost înşelate toate neamurile
24 şi în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor
    şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ!“

Footnotes

  1. Apocalipsa 18:3 Sau: luxului
  2. Apocalipsa 18:13 Lit.: trupuri şi suflete ale oamenilor

Prolog

Descoperirea[a] lui[b] Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le-a făcut-o cunoscută trimiţându-Şi îngerul la robul Său Ioan, care a depus mărturie în legătură cu tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu şi la mărturia lui Isus Cristos. Ferice[c] de cel ce citeşte şi aude cuvintele profeţiei şi de cel ce păzeşte lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape!

Ioan, către cele şapte[d] biserici care sunt în Asia[e]: har şi pace vouă de la Cel Care este, Care era şi Care vine, de la cele şapte duhuri[f] care se află înaintea tronului Său şi de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut dintre cei morţi şi Conducătorul regilor pământului!

A Celui Care ne iubeşte, Care ne-a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui şi ne-a făcut să fim o Împărăţie şi preoţi[g] pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

Iată, El va veni pe nori[h]
    şi orice ochi Îl va vedea,
chiar şi cei care L-au străpuns[i].
    Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui.
Da! Amin![j]

„Eu sunt Alfa şi Omega[k], zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!“

Cineva ca un fiu al omului

Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş împreună cu voi la necazuri, la Împărăţie[l] şi la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos[m], din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus. 10 În ziua Domnului[n] eram în Duhul şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, 11 care-mi spunea: „Scrie pe un sul ceea ce vezi şi trimite-l celor şapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea[o]!“

12 M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur, 13 iar printre sfeşnice, pe „Cineva Care era ca un fiu al omului“[p]. Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era încins la piept cu un brâu de aur.[q] 14 Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,[r] ochii Îi erau ca flacăra focului,[s] 15 picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.[t] 16 În mâna dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui.

17 Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Şi-a pus peste mine mâna dreaptă şi mi-a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, 18 Cel Viu! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor[u]! 19 Aşadar, scrie ce ai văzut, ce este acum şi ce urmează[v] să se întâmple după acestea! 20 Cât despre taina[w] celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur, cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt cele şapte biserici.

Către îngerul bisericii din Efes

Îngerului bisericii din Efes[x] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele[y] Celui Ce ţine cele şapte stele în mâna Sa dreaptă şi umblă printre cele şapte sfeşnice de aur: ştiu faptele tale, osteneala şi răbdarea ta şi că nu-i poţi suporta pe cei răi, că i-ai pus la încercare pe cei ce spun despre ei înşişi că sunt apostoli, dar nu sunt, şi ai descoperit că sunt falşi. Ştiu, de asemenea, că ai răbdare, că înduri pentru Numele Meu şi că n-ai obosit. Dar ceea ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Aminteşte-ţi deci de unde ai căzut, pocăieşte-te şi fă faptele pe care le făceai la început! Dacă nu, voi veni la tine şi-ţi voi muta sfeşnicul de la locul lui dacă nu te pocăieşti! Ai însă aceasta: urăşti faptele nicolaiţilor[z], pe care şi Eu le urăsc. Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul! Celui ce învinge îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care se află în Raiul lui Dumnezeu.»

Către îngerul bisericii din Smirna

Îngerului bisericii din Smirna[aa] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Celui Dintâi şi Celui De Pe Urmă, Celui Ce a fost mort şi a înviat: ştiu necazul şi sărăcia ta, – dar eşti bogat –, ştiu şi defăimarea din partea celor ce spun că sunt iudei, dar nu sunt, ci sunt o sinagogă[ab] a lui Satan[ac]. 10 Nu te teme de nici unul dintre lucrurile pe care urmează să le suferi! Diavolul[ad] urmează să-i arunce pe unii dintre voi în închisoare, ca să fiţi încercaţi, şi veţi fi în necaz timp de zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii! 11 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul! Cel ce învinge, nicidecum nu va fi rănit de moartea a doua.»

Către îngerul bisericii din Pergam

12 Îngerului bisericii din Pergam[ae] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Celui Ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: 13 ştiu unde locuieşti – acolo unde este tronul lui Satan.[af] Ştiu că ţii Numele Meu, că nu te-ai lepădat de credinţa Mea nici chiar în zilele când Antipa, martorul Meu credincios[ag], a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satan. 14 Am însă câteva lucruri împotriva ta: ai acolo pe câţiva care ţin învăţătura lui Balaam, care l-a învăţat pe Balak să pună o pricină de poticnire înaintea fiilor lui Israel, şi anume să mănânce ceea ce este jertfit idolilor şi să se desfrâneze[ah]. 15 Tot aşa şi tu, ai câţiva care ţin învăţătura nicolaiţilor[ai]. 16 Pocăieşte-te, deci! Dacă nu, în curând voi veni la tine şi mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele! 17 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul! Celui ce învinge îi voi da mana ascunsă[aj] şi-i voi da o piatră albă pe care este scris un nume nou,[ak] pe care nu-l cunoaşte nimeni în afară de cel care-l primeşte.»

Către îngerul bisericii din Tiatira

18 Îngerului bisericii din Tiatira[al] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Fiului lui Dumnezeu, Care are ochii ca flacăra focului şi picioarele asemenea bronzului încins: 19 ştiu faptele tale, dragostea, credincioşia, slujirea şi răbdarea ta şi ştiu că ultimele tale fapte sunt mai mari decât primele. 20 Însă ce am împotriva ta este că o laşi pe Izabela[am], femeia aceea care spune despre sine că este profetesă, să dea învăţătură şi să-i înşele pe robii Mei să se desfrâneze şi să mănânce ceea ce este jertfit idolilor. 21 I-am dat timp să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei. 22 O voi arunca la pat, iar peste cei ce comit adulter cu ea voi aduce un necaz mare, dacă nu se pocăiesc de faptele ei; 23 apoi pe copiii ei îi voi lovi cu moartea. Şi toate bisericile vor şti că eu sunt Cel Care cercetez gândurile şi inimile şi că vă voi da fiecăruia după faptele voastre. 24 Vouă însă, celorlalţi din Tiatira, tuturor celor ce nu aveţi învăţătura aceasta şi care nu aţi cunoscut „adâncimile lui Satan“[an], cum le zic ei, vă spun: nu pun peste voi altă greutate. 25 Doar ţineţi cu tărie ceea ce aveţi, până voi veni! 26 Celui ce învinge şi păzeşte până la sfârşit lucrările Mele îi voi da autoritate peste neamuri;

27 el le va conduce cu un sceptru de fier
    şi le va sfărâma ca pe nişte vase de lut[ao],

28 tot aşa cum am primit şi Eu autoritate de la Tatăl Meu; şi îi voi da steaua dimineţii[ap]. 29 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»

Către îngerul bisericii din Sardes

Îngerului bisericii din Sardes[aq] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Celui Care are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: ştiu faptele tale; îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Trezeşte-te şi întăreşte ce a mai rămas, care este pe moarte, pentru că n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu! Aminteşte-ţi deci ceea ce ai primit şi ai auzit, ascultă de acestea şi pocăieşte-te! Dacă însă nu te trezeşti, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti când voi veni la tine. Ai totuşi în Sardes câteva nume care nu şi-au întinat hainele; ei vor umbla cu Mine, îmbrăcaţi în alb, pentru că sunt vrednici. Cel ce învinge va fi îmbrăcat în haine albe şi nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea Vieţii, ci îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui. Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»

Către îngerul bisericii din Filadelfia

Îngerului bisericii din Filadelfia[ar] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Celui Sfânt, Celui Adevărat, Celui Care are cheia lui David, Celui Care deschide şi nimeni nu va închide şi Celui Care închide şi nimeni nu va deschide: ştiu faptele tale – iată, am pus înaintea ta o uşă deschisă, pe care n-o poate închide nimeni – ştiu că, deşi ai puţină putere, ai ascultat de Cuvântul Meu şi nu te-ai lepădat de Numele Meu. Îi voi face pe cei din sinagoga[as] lui Satan – care spun că sunt iudei, dar nu sunt, ci mint – să vină şi să se prosterneze la picioarele tale şi să-şi dea seama că te-am iubit. 10 Pentru că mi-ai ascultat chemarea la răbdare, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care urmează să vină peste toată omenirea, pentru a-i pune la încercare pe locuitorii pământului. 11 Eu vin curând; ţine ceea ce ai, pentru ca nimeni să nu-ţi ia cununa! 12 Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai pleca din el; şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu, şi noul Meu Nume. 13 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»

Către îngerul bisericii din Laodicea

14 Îngerului bisericii din Laodicea[at] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Celui Care este Amin[au], Martorul credincios şi adevărat, Începutul creaţiei lui Dumnezeu: 15 ştiu faptele tale, ştiu că nu eşti nici rece, nici în clocot[av]. O, dacă ai fi rece sau în clocot! 16 Dar fiindcă eşti căldicel – nici în clocot, nici rece – o să te vărs din gura Mea! 17 Pentru că zici: ‘Sunt bogat, am adunat avere şi n-am nevoie de nimic!’ şi nu-ţi dai seama că eşti nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb şi gol, 18 te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc – ca să fii bogat; haine albe – ca să te îmbraci şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi alifie pentru ochi – ca să-ţi ungi ochii şi să poţi vedea. 19 Eu îi mustru şi-i disciplinez pe cei pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă deci şi pocăieşte-te! 20 Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine. 21 Celui ce învinge îi voi da dreptul să şadă împreună cu Mine pe tronul Meu, tot aşa cum şi Eu am învins şi am şezut împreună cu Tatăl Meu pe tronul Lui. 22 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»“

Tronul din ceruri

După toate acestea, m-am uitat şi iată că în cer era o uşă deschisă. Glasul, pe care prima oară îl auzisem vorbindu-mi ca sunetul unei trâmbiţe, mi-a zis: „Urcă-te aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!“ Imediat am fost în Duhul; şi iată că în cer era un tron, iar pe tron şedea Cineva. Cel Ce şedea pe tron era la înfăţişare asemenea unei pietre de jasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, asemenea smaraldului la înfăţişare. De jur împrejurul tronului erau douăzeci şi patru de tronuri, iar pe aceste tronuri şedeau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi având pe cap coroane de aur. Din tron ieşeau fulgere, sunete[aw] şi tunete. Înaintea tronului ardeau şapte lămpi de foc – care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu – şi tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.

În mijloc, de jur împrejurul tronului,[ax] erau patru fiinţe vii, pline de ochi în faţă şi în spate. Prima fiinţă vie era asemenea unui leu, a doua fiinţă vie era asemenea unui viţel, a treia fiinţă vie avea faţa ca a unui om, iar a patra fiinţă vie era asemenea unui vultur care zboară. Fiecare dintre cele patru fiinţe vii avea şase aripi şi era plină de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ele spuneau fără încetare:

„Sfânt, sfânt, sfânt
    este Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic,
        Care era, Care este şi Care vine!“

Ori de câte ori fiinţele vii Îi dădeau slavă, onoare şi mulţumire Celui Ce şedea pe tron, Care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui Ce şedea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor şi îşi puneau coroanele înaintea tronului, zicând:

11 „Tu eşti vrednic, Domnul şi Dumnezeul nostru,
    să primeşti slava, onoarea şi puterea,
pentru că Tu le-ai creat pe toate
    şi prin voia Ta ele au existat şi au fost create!“

Footnotes

  1. Apocalipsa 1:1 Sau: Apocalipsa; termenul grecesc apokalypsis înseamnă descoperire
  2. Apocalipsa 1:1 Sau: despre
  3. Apocalipsa 1:3 Sau: Binecuvântat este; prima din cele şapte fericiri care apar în carte (vezi 14:13; 16:15; 19:9; 20:6; 22:7, 14)
  4. Apocalipsa 1:4 Una dintre caracteristicile cărţii Apocalipsa este folosirea numărului şapte, număr care semnifică plenitudinea; numărul este folosit de 52 de ori în carte; peste tot în carte
  5. Apocalipsa 1:4 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, provincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
  6. Apocalipsa 1:4 Sau: înşeptitul Duh (vezi Zah. 4:6, 10); vezi, de asemenea, Is. 11:2
  7. Apocalipsa 1:6 Descriere a lui Israel în VT (vezi Ex. 19:6) şi a Bisericii în NT (vezi 1 Pt. 2:5, 9)
  8. Apocalipsa 1:7 Vezi Dan. 7:13
  9. Apocalipsa 1:7 Vezi Zah. 12:10
  10. Apocalipsa 1:7 Sau: În mod sigur aşa se va întâmpla! Amin!
  11. Apocalipsa 1:8 Prima şi ultima literă din alfabetul grecesc; Dumnezeu este Începutul şi Sfârşitul (vezi 21:6)
  12. Apocalipsa 1:9 Împărăţia lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în acelaşi timp o realitate prezentă şi o nădejde în viitor; peste tot în carte
  13. Apocalipsa 1:9 O mică insulă, situată la aproximativ 80 km SV de Efes, în M. Egee; insula a servit probabil drept colonie penitenciară în Imperiul Roman; istoricul Eusebiu (265-340 d.Cr.) susţine că Ioan a fost eliberat de pe această insulă în timpul lui Nerva (96-98 d.Cr.); vezi Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, III.18.1; 20.8-9
  14. Apocalipsa 1:10 Denumirea zilei dintâi a săptămânii (duminică), numită astfel deoarece aceasta a fost ziua în care Isus a înviat; era ziua în care creştinii se adunau (vezi F.A. 20:7)
  15. Apocalipsa 1:11 Este posibil ca bisericile să fi fost numite în ordinea în care se încadrau într-un circuit, în sensul acelor de ceasornic, pornind din Efes spre nord, până în Laodicea, la est de Efes; distanţa dintre localităţi era parcursă în două-trei zile de mers călare
  16. Apocalipsa 1:13 Vezi Dan. 7:13
  17. Apocalipsa 1:13 Roba lungă şi brâul din aur erau purtate de către marele preot (vezi Ex. 28:4; 29:5)
  18. Apocalipsa 1:14 Vezi Dan. 7:9; părul alb pretindea respect şi semnifica înţelepciunea dobândită odată cu trecerea anilor
  19. Apocalipsa 1:14 Vezi Dan. 10:6; o descriere care se referă probabil la atotcunoaştere (vezi 2:23; 4:6)
  20. Apocalipsa 1:15 Vezi Dan. 10:6; Eze 1:24, 27; o descriere care se referă probabil la gloria şi puterea lui Dumnezeu
  21. Apocalipsa 1:18 Gr.: Hades
  22. Apocalipsa 1:19 Sau: scrie ce ai văzut, atât ceea ce este acum, cât şi ceea ce urmează
  23. Apocalipsa 1:20 În NT, prin taină se înţelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său; taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credinţă o înţeleg
  24. Apocalipsa 2:1 Efesul era capitala de facto a provinciei Asia, aşezat la răscrucea drumurilor comerciale, precum şi a schimburilor interculturale; era oraşul de reşedinţă al guvernatorului roman; religios vorbind, Efesul purta titlul de neokoros (păzitoarea templului), datorită cultului şi vestitului templu al lui Artemis, precum şi cultului imperial (vezi nota de la F.A. 19:31)
  25. Apocalipsa 2:1 Amintind de modul de adresare al profeţilor din VT
  26. Apocalipsa 2:6 O grupare despre care se cunosc prea puţine lucruri sau deloc; aparent, i-ar fi îndemnat pe creştini la a accepta anumite compromisuri cu păgânismul în ce priveşte moralitatea şi religia de stat, pentru a scăpa de persecuţii; şi în v. 15 (vezi nota)
  27. Apocalipsa 2:8 Smirna (modernul Izmir), important oraş al provinciei Asia; a fost un aliat credincios al Romei înainte ca Roma să devină stăpână în estul Mediteranei. Prin urmare, s-a bucurat de mari privilegii din partea romanilor; era un centru notoriu al cultului imperial (vezi nota din F.A. 19:31), fiind oraşul care a zidit primul templu în cinstea lui Tiberiu (14-37 d.Cr.); de asemenea, o mare comunitate de iudei locuia acolo
  28. Apocalipsa 2:9 Lit.: întrunire sau loc de adunare
  29. Apocalipsa 2:9 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând Vrăjmaş sau Acuzator; peste tot în carte
  30. Apocalipsa 2:10 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator; peste tot în carte
  31. Apocalipsa 2:12 Pergam (modernul Bergama) era un oraş vestit pentru frumuseţea şi bogăţia lui, fiind capitala de drept a provinciei Asia; purta titlul de „De trei ori neokoros (păzitoare a templului)“, deoarece în oraş existau trei temple dedicate cultului imperial (vezi nota din F.A. 19:31); oraşul era centrul religios al provinciei
  32. Apocalipsa 2:13 Cu referire fie la cultul imperial, fie la altarul din marmură albă închinat lui Soter Zeus (Zeus Mântuitorul), sau la templul închinat lui Asclepios, zeul vindecării, reprezentat printr-un şarpe
  33. Apocalipsa 2:13 Vezi 1:5, unde Domnul Isus este numit astfel
  34. Apocalipsa 2:14 Vezi Num. 25:1-3; 31:16 probabil unii dintre creştinii din Pergam participau la ritualurile religioase orgiastice ale locuitorilor oraşului
  35. Apocalipsa 2:15 Este posibil ca învăţătura lui Balaam şi învăţătura nicolaiţilor să fi fost asemănătoare, dat fiind că, etimologic, cuvintele sunt asemănătoare: nikao (a cuceri) şi laos (popor); baal (a domni) şi am (popor)
  36. Apocalipsa 2:17 În contrast cu banchetele orgiastice la care participau, probabil, unii din acea biserică
  37. Apocalipsa 2:17 Este posibil că cei care erau invitaţi la un banchet în cinstea unui zeu primeau o invitaţie pe care era scris, probabil, numele lor; sau piatra albă face aluzie la amuletele pe care le purtau oamenii, crezând că, purtând numele unei anume zeităţi înscris pe acea amuletă, puteau folosi puterea ei în folosul lor
  38. Apocalipsa 2:18 Tiatira (modernul Aksihar) nu era un oraş impunător, ca Efes, Smirna şi Pergam, însă era important prin meşteşuguri şi comerţ; probabil existau mai multe bresle, fiecare avându-şi propria zeitate
  39. Apocalipsa 2:20 Vezi 1 Regi 16:31-33; 2 Regi 9:22
  40. Apocalipsa 2:24 Cu o posibilă referire la o anume învăţătură gnostică (gnosticii susţineau că mântuirea se dobândeşte prin cunoaştere, şi numai de către cei iniţiaţi), termenul Satan fiind unul ironic; sau este posibil ca învăţătura să fi propovăduit tocmai ideea eronată şi periculoasă că nu poţi cunoaşte cu adevărat „adâncimea harului lui Dumnezeu“ până nu ai cunoscut pe deplin „adâncimile lui Satan“, adică adâncimile păcatului
  41. Apocalipsa 2:27 Vezi Ps. 2:9
  42. Apocalipsa 2:28 Vezi 22:16
  43. Apocalipsa 3:1 Sardes era vestit pentru acropola şi pentru necropola sa: acropola (oraşul înalt, locul unde se retrăgea populaţia oraşului, când acesta era atacat) sa era practic inexpugnabilă, aceasta fiind cucerită numai de două ori în toată istoria Sardesului; necropola (cimitirul) sa era impresionantă, cuprinzând câteva sute de movile. În sec. I-II d.Cr., oraşul a stagnat în dezvoltare, existând un mare contrast între splendoarea sa, demult apusă, pe care o avea în vremea perşilor, şi situaţia lui în sec. I-II d.Cr.; industria lânii era înfloritoare la Sardes, ceea ce ar fi putut avea legătură cu referirea la haine în v. 4
  44. Apocalipsa 3:7 Filadelfia (modernul Alaşehir) era o cetate relativ nouă, întemeiată de către regele Attalus II (159-138 î.Cr.) în cinstea fratelui său, Eumenes II (190-159 î.Cr.), numind-o Filadelfia („Dragoste de frate“); în anul 17 d.Cr. a fost distrusă într-un cutremur, fiind rezidită cu sprijinul împăratului Tiberiu (14-37 d.Cr.) şi luându-şi numele de Neocezareea („Oraşul nou al lui Cezar“); avea titlul de neokoros (păzitoare a templului), deoarece în oraş exista un templu dedicat cultului imperial (vezi nota din F.A. 19:31); o altă caracteristică importantă este aceea că în acest oraş creştinismul a rezistat mult timp după ce teritoriul a devenit musulman, până în 1392
  45. Apocalipsa 3:9 Vezi nota de la 2:9
  46. Apocalipsa 3:14 Laodicea era un oraş foarte bogat: efectua operaţiuni bancare destul de mari şi era cunoscut pentru lâna neagră de o calitate superioară şi pentru „Pudra Frigiană“ (un praf sau un unguent oftalmologic foarte căutat); de asemenea, avea o şcoală de medicină recunoscută în lume (vezi v. 18)
  47. Apocalipsa 3:14 Vezi Is. 65:16, unde în textul ebraic Dumnezeul adevărului este elohe amen
  48. Apocalipsa 3:15 Deşi era un oraş bogat, calitatea apei era una foarte proastă: un apeduct lung de aproape 10 km aducea apa în oraş, o apă călduţă care nu avea un gust prea plăcut (apa provenea dintr-un izvor de apă fierbinte, fiind foarte puţin răcită)
  49. Apocalipsa 4:5 Sau: voci
  50. Apocalipsa 4:6 Lit.: În mijlocul tronului şi de jur împrejurul tronului