2 Samuel 1-4

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

DOMNIA LUI DAVID

(Faptele Apostolilor 13:22.)

Ştirea morţii lui Saul

1 După moartea lui Saul, David, după ce bătuse pe amaleciţi, auzit se întorsese de două zile la Ţiclag. ² A treia zi, a venit un om^(A) din tabăra lui Saul, cu hainele sfâşiate^(B) şi cu capul presărat cu ţărână. Când a ajuns în faţa lui David, s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat. ³ David i-a zis: „De unde vii?” Şi el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.” ⁴ David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat?” Şi el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de bătaie şi un mare număr de oameni au căzut şi au pierit; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan au murit.” ⁵ David a zis tânărului care-i aducea aceste veşti: „De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?” ⁶ Şi tânărul care-i aducea aceste veşti a răspuns: „Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa^(C) şi Saul^(D) stătea rezemat în suliţa lui, şi carele şi călăreţii erau aproape să-l ajungă. ⁷ Întorcându-se, m-a văzut şi m-a chemat. Eu am zis: ‘Iată-mă!’ ⁸ Şi el mi-a zis: ‘Cine eşti?’ I-am răspuns: ‘Eu sunt amalecit’. ⁹ Şi a zis: ‘Apropie-te dar şi omoară-mă, căci m-a apucat ameţeala, măcar că sunt încă plin de viaţă’. ¹⁰ M-am apropiat de el şi l-am omorât^(E), ştiind bine că n-avea să mai rămână cu viaţă în urma înfrângerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ şi le-am adus aici, domnului meu.” ¹¹ David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat^(F) şi toţi oamenii care erau lângă el au făcut acelaşi lucru. ¹² Au jelit, au plâns şi au postit până seara de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia. ¹³ David a zis tânărului care-i adusese aceste veşti: „De unde eşti?” Şi el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, al unui amalecit.” ¹⁴ David i-a zis: „Cum^(G) nu ţi-a fost frică^(H) să pui mâna^(I) pe unsul Domnului şi să-l omori?” ¹⁵ Şi David^(J) a chemat pe unul din oamenii lui şi a zis: „Apropie-te şi omoară-l!” Omul acela a lovit pe amalecit, care a murit. ¹⁶ Şi David i-a zis: „Sângele^(K) tău să cadă asupra capului tău, căci gura^(L) ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ‘Am omorât pe unsul Domnului!’ ”

Cântarea de jale a lui David pentru Saul şi Ionatan

¹⁷ Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi fiul său Ionatan ¹⁸ şi pe care a poruncit s-o înveţe copiii lui Iuda. Este numită Cântarea Arcului şi se află scrisă în Cartea^(M) Dreptului.

David, împărat al lui Iuda la Hebron

2 După aceea, David a întrebat^(Y) pe Domnul: „Să mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda?” Domnul i-a răspuns: „Suie-te”. David a zis: „Unde să mă sui?” Şi Domnul a răspuns: „La^(Z) Hebron”. ² David s-a suit acolo cu cele două neveste^(AA) ale sale: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. ³ David a luat cu el şi pe oamenii^(AB) care erau la el, pe fiecare cu casa lui, şi au locuit în cetăţile Hebronului. ⁴ Bărbaţii lui Iuda au^(AC) venit şi au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda. Au dat de ştire lui David că oamenii^(AD) din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul. ⁵ David a trimis nişte soli oamenilor din Iabesul Galaadului să le spună: „Binecuvântaţi^(AE) să fiţi de Domnul, fiindcă aţi arătat astfel bunăvoinţă faţă de Saul, stăpânul vostru, şi l-aţi îngropat! ⁶ Şi acum, Domnul^(AF) să vă arate bunătate şi credincioşie! Vă voi face şi eu bine, pentru că v-aţi purtat astfel. ⁷ Să vi se întărească mâinile şi fiţi viteji, căci stăpânul vostru Saul a murit, şi pe mine m-a uns casa lui Iuda împărat peste ea”.

Iş-Boşet, împărat al lui Israel la Mahanaim

⁸ Însă Abner^(AG), fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Saul, a luat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi l-a trecut la Mahanaim. ⁹ L-a pus împărat peste Galaad, peste gheşuriţi, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul. ¹⁰ Iş-Boşet, fiul lui Saul, era în vârstă de patruzeci de ani când s-a făcut împărat al lui Israel şi a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a rămas lipită de David. ¹¹ Timpul^(AH) cât a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de şapte ani şi şase luni.

Abner ucide pe Asael

¹² Abner, fiul lui Ner, şi oamenii lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim ca să meargă asupra Gabaonului^(AI). ¹³ Ioab, fiul Ţeruiei, şi oamenii lui David au pornit şi ei. S-au întâlnit la iazul^(AJ) din Gabaon şi s-au oprit unii dincoace de iaz şi ceilalţi dincolo. ¹⁴ Abner a zis lui Ioab: „Să se scoale tinerii aceştia şi să se bată înaintea noastră!” Ioab a răspuns: „Să se scoale!” ¹⁵ S-au sculat şi au înaintat în acelaşi număr: doisprezece din Beniamin pentru Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi doisprezece inşi ai lui David. ¹⁶ Fiecare, apucând pe potrivnicul lui de cap, i-a împlântat sabia în coastă şi au căzut toţi deodată. Şi locul acela de lângă Gabaon s-a numit Helcat-Haţurim (Locul Săbiilor). ¹⁷ În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David. ¹⁸ Acolo se aflau cei^(AK) trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael era iute^(AL) de picioare, ca^(AM) o căprioară de câmp. ¹⁹ El a urmărit pe Abner fără să se abată la dreapta sau la stânga. ²⁰ Abner s-a uitat înapoi şi a zis: „Tu eşti, Asael?” Şi el a răspuns: „Eu”. ²¹ Abner i-a zis: „Abate-te la dreapta sau la stânga, pune mâna pe unul din tinerii aceştia şi ia-i armele.” Dar Asael n-a vrut să se abată dindărătul lui. ²² Abner a zis iarăşi lui Asael: „Abate-te dinapoia mea. Pentru ce să te lovesc şi să te trântesc la pământ? Cum voi ridica apoi faţa înaintea fratelui tău Ioab?” ²³ Şi Asael n-a vrut să se abată. Atunci, Abner l-a lovit în pântece^(AN) cu capătul de jos al suliţei şi suliţa a ieşit pe dinapoi. A căzut şi a murit pe loc. Toţi cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort se opreau. ²⁴ Ioab şi Abişai au urmărit pe Abner. Şi, la asfinţitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este în dreptul Ghiahului, pe drumul care duce în pustia Gabaonului. ²⁵ Fiii lui Beniamin s-au adunat în urma lui Abner, au făcut o ceată şi s-au oprit pe vârful unui deal. ²⁶ Abner a chemat pe Ioab şi a zis: „Oare mereu are să sfâşie sabia? Nu ştii că la sfârşit va fi amar? Până când vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe fraţii lui?” ²⁷ Ioab a răspuns: „Viu este Dumnezeu că, dacă n-ai^(AO) fi vorbit, poporul n-ar fi încetat până mâine dimineaţă să urmărească pe fraţii lui.” ²⁸ Şi Ioab a sunat din trâmbiţă şi tot poporul s-a oprit; n-au mai urmărit pe Israel şi nici nu s-au mai bătut. ²⁹ Abner şi oamenii lui au mers toată noaptea în câmpie; au trecut Iordanul, au străbătut în întregime Bitronul şi au ajuns la Mahanaim. ³⁰ Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner şi a adunat tot poporul: lipseau nouăsprezece inşi din oamenii lui David şi Asael. ³¹ Dar oamenii lui David omorâseră trei sute şaizeci de inşi din bărbaţii lui Beniamin şi ai lui Abner. ³² Au luat pe Asael şi l-au îngropat în mormântul tatălui său, la Betleem. Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea şi li s-au revărsat zorile în Hebron.

Puterea lui David creşte. Familia lui

3 Războiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui David. David era tot mai tare, şi casa lui Saul mergea slăbind. ² Lui David^(AP) i s-au născut fii la Hebron. Întâiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam^(AQ) din Izreel; ³ al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheşurului^(AR); ⁴ al patrulea, Adonia^(AS), fiul Haghitei; al cincilea, Şefatia, fiul Abitalei, ⁵ şi al şaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceştia i s-au născut lui David la Hebron.

Abner pentru David

⁶ În timpul războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul. ⁷ Dar Saul avusese o ţiitoare, numită Riţpa^(AT), fata lui Aiia. Şi Iş-Boşet a zis lui Abner: „Pentru ce ai intrat la ţiitoarea^(AU) tatălui meu?” ⁸ Abner s-a mâniat foarte rău de cuvintele lui Iş-Boşet şi a răspuns: „Oare^(AV) cap de câine sunt eu şi ţin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui, nu te-am dat în mâinile lui David, şi astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta? ⁹ Dumnezeu să pedepsească^(AW) cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat^(AX) Domnul lui David, ¹⁰ când i-a spus că împărăţia va fi luată de la casa lui Saul şi că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel şi peste Iuda, de la Dan^(AY) până la Beer-Şeba”. ¹¹ Iş-Boşet n-a îndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentru că se temea de el. ¹² Abner a trimis soli la David să-i spună din partea lui: „A cui este ţara? Fă legământ cu mine, şi mâna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul”. ¹³ El a răspuns: „Bine, voi face legământ cu tine, dar îţi cer un lucru: să nu-mi vezi faţa^(AZ) decât dacă-mi vei aduce mai întâi pe Mical^(BA), fata lui Saul, când vei veni la mine”. ¹⁴ Şi David a trimis soli lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi pe nevastă-mea Mical, cu care m-am logodit pentru^(BB) o sută de prepuţuri de la filisteni”. ¹⁵ Iş-Boşet a trimis s-o ia de la bărbatul ei, Paltiel^(BC), fiul lui Laiş. ¹⁶ Şi bărbatul ei a mers după ea plângând până la Bahurim^(BD). Atunci, Abner i-a zis: „Pleacă şi întoarce-te!” Şi el s-a întors. ¹⁷ Abner a stat de vorbă cu bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Odinioară voi doreaţi să aveţi împărat pe David; ¹⁸ puneţi-l acum, căci Domnul^(BE) a zis despre el: ‘Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu Israel din mâna filistenilor şi din mâna tuturor vrăjmaşilor lui’.” ¹⁹ Abner a vorbit şi lui Beniamin şi s-a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărâse Israel şi toată casa lui^(BF) Beniamin. ²⁰ A ajuns la David în Hebron, însoţit de douăzeci de oameni, şi David a dat un ospăţ în cinstea lui Abner şi a celor care erau cu el. ²¹ Abner a zis lui David: „Mă voi scula şi voi pleca să^(BG) strâng tot Israelul la domnul meu, împăratul, ca să facă legământ cu tine şi să domneşti^(BH) în totul după dorinţa ta”. David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace.

Abner este omorât de Ioab

²² Ioab şi oamenii lui David s-au întors de la urmărirea unei cete şi au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David, în Hebron, căci David îi dăduse drumul şi plecase în pace. ²³ Când a venit Ioab cu toată ceata lui, i s-a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i-a dat drumul şi s-a dus în pace”. ²⁴ Ioab s-a dus la împărat şi a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine. Pentru ce i-ai dat drumul şi l-ai lăsat să plece? ²⁵ Tu cunoşti pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înşele, ca să-ţi pândească paşii^(BI) şi să ştie tot ce faci.” ²⁶ Şi Ioab, după ce a plecat de la David, a trimis pe urmele lui Abner nişte soli care l-au adus înapoi de la fântâna fără apă Sira: David nu ştia nimic. ²⁷ Când s-a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte^(BJ) în mijlocul porţii ca să-i vorbească în taină şi l-a lovit acolo în pântece^(BK) şi l-a omorât, ca să răzbune moartea fratelui său Asael^(BL).

Plângerea lui David pentru Abner

²⁸ David a aflat apoi şi a zis: „Nevinovat sunt eu şi împărăţia mea pe vecie înaintea Domnului de sângele lui Abner, fiul lui Ner. ²⁹ Sângele acesta să cadă^(BM) asupra lui Ioab şi asupra întregii case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva atins de o scurgere^(BN) de sămânţă sau de lepră, sau care să se rezeme în cârjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pâine!” ³⁰ Astfel, Ioab şi fratele său Abişai au omorât pe Abner pentru că omorâse pe fratele lor Asael^(BO) în lupta de la Gabaon. ³¹ David a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Rupeţi-vă^(BP) hainele, încingeţi-vă^(BQ) cu saci şi bociţi-vă înaintea lui Abner!” Şi împăratul David mergea în urma sicriului. ³² Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul şi a plâns la mormântul lui Abner, şi tot poporul plângea.

³³ Împăratul a făcut următoarea cântare de jale pentru Abner şi a zis:

Şi tot poporul a plâns şi mai mult după Abner.

³⁵ Tot poporul s-a apropiat de David ca^(BS) să-l facă să mănânce ceva cât era încă ziuă, dar David a jurat zicând: „Să mă pedepsească^(BT) Dumnezeu cu toată asprimea dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de^(BU) apusul soarelui!” ³⁶ Lucrul acesta a fost cunoscut şi plăcut la tot poporul; toţi au găsit că era bine ce făcuse împăratul. ³⁷ Tot poporul şi tot Israelul au înţeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului. ³⁸ Împăratul a zis slujitorilor săi: „Nu ştiţi că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel? ³⁹ Eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească, şi oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sunt^(BV) prea puternici pentru mine. Domnul^(BW) să răsplătească după răutatea celui ce a făcut răul!”

Iş-Boşet este ucis

4 Când a auzit fiul lui Saul că Abner a murit la Hebron, mâinile i-au rămas fără^(BX) putere şi tot Israelul s-a^(BY) înspăimântat. ² Fiul lui Saul avea doi capi peste cetele de război, dintre care unul se numea Baana, iar altul, Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. Căci Beerot^(BZ) era privit ca făcând parte din Beniamin, ³ şi beerotiţii fugiseră la Ghitaim^(CA), unde au locuit până în ziua de azi. ⁴ Ionatan^(CB), fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare şi în vârstă de cinci ani când a venit din Izreel^(CC) vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan; doica lui l-a luat şi a fugit şi, fiindcă se grăbea să fugă, a căzut şi a rămas olog; numele lui era Mefiboşet. ⁵ Şi fiii lui Rimon din Beerot, Recab şi Baana, s-au dus în timpul zădufului zilei în casa lui Iş-Boşet, care îşi făcea somnul de amiază. ⁶ Au pătruns până în mijlocul casei, dându-se drept negustori de grâu, şi l-au lovit în pântece^(CD); apoi Recab şi Baana, fratele său, au scăpat. ⁷ Au intrat în casă pe când el era culcat pe pat, în odaia lui de dormit, l-au lovit, l-au omorât şi i-au tăiat capul. I-au luat capul şi au mers toată noaptea prin câmpie. ⁸ Au adus capul lui Iş-Boşet la David, în Hebron, şi au zis împăratului: „Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, vrăjmaşul tău, care voia să-ţi ia^(CE) viaţa; Domnul răzbună azi pe împărat, domnul meu, împotriva lui Saul şi împotriva neamului lui.” ⁹ David a răspuns lui Recab şi lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: „Viu este Domnul^(CF), care m-a izbăvit din orice primejdie, ¹⁰ că pe cel ce a venit să-mi spună^(CG): ‘Iată, Saul a murit’ şi care credea că-mi aduce o veste bună, l-am prins şi l-am omorât la Ţiclag, ca să-l răsplătesc pentru ştirea lui, ¹¹ şi, când nişte răi au ucis pe un om nevinovat în casa lui şi în patul lui, cu cât mai mult îi voi cere^(CH) sângele din mâinile voastre şi vă voi nimici de pe pământ.” ¹² Şi David a poruncit^(CI) oamenilor lui să-i omoare; le-au tăiat mâinile şi picioarele şi i-au spânzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iş-Boşet şi l-au îngropat în mormântul^(CJ) lui Abner, la Hebron.