2 Cronici 6-10

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Binecuvântarea rostită de Solomon

6 Atunci, Solomon^(A) a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric^(B)! ² Şi eu am zidit o casă care-Ţi va fi locuinţa, un loc unde vei locui în veci!” ³ Împăratul şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel. Şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare. ⁴ Şi el a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatălui meu, David, şi a împlinit prin puterea Sa ce spusese când a zis: ⁵ ‘Din ziua când am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, n-am ales nicio cetate dintre toate seminţiile lui Israel ca să se zidească acolo o casă în care să locuiască Numele Meu şi n-am ales pe niciun om care să fie căpetenia poporului Meu Israel. ⁶ Ci^(C) Ierusalimul l-am ales, pentru ca în el să locuiască Numele Meu, şi pe David^(D) l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!’ ⁷ Tatăl meu, David, avea^(E) de gând să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. ⁸ Şi Domnul a zis tatălui meu, David: ‘Fiindcă ai avut de gând să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gândul acesta! ⁹ Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, ieşit din tine, va zidi Numelui Meu o casă.’ ¹⁰ Domnul a împlinit cuvântul pe care-l spusese. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. ¹¹ Am aşezat în ea chivotul, în care^(F) este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu copiii lui Israel.”

Rugăciunea lui Solomon

¹² Solomon s-a aşezat^(G) înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi a întins mâinile. ¹³ Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă şi o pusese în mijlocul curţii. Ea era lungă de cinci coţi, lată de cinci coţi şi înaltă de trei coţi; a şezut pe ea, s-a aşezat în genunchi în faţa întregii adunări a lui Israel şi a întins mâinile spre cer. ¹⁴ Şi a zis:

„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu^(H) este Dumnezeu ca Tine în ceruri şi pe pământ! Tu ţii legământul şi îndurarea Ta faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta cu toată inima lor! ¹⁵ Astfel, Ţi-ai ţinut cuvântul^(I) dat robului Tău David, tatăl meu, şi ce ai spus cu gura Ta, împlineşti astăzi prin puterea Ta. ¹⁶ Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: ‘Niciodată^(J) nu vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai^(K) fiii tăi să ia seama la calea lor şi să meargă în Legea Mea, cum ai mers tu înaintea Mea.’ ¹⁷ Împlinească-se dar, Doamne, Dumnezeul lui Israel, făgăduinţa pe care ai făcut-o robului Tău David! ¹⁸ Dar ce, să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pământ? Iată^(L) că cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu cât mai puţin această casă pe care am zidit-o eu! ¹⁹ Totuşi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău. ²⁰ Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi peste casa aceasta, peste locul despre care ai zis că acolo va fi Numele Tău! Ascultă rugăciunea pe care o face robul Tău în locul acesta! ²¹ Ascultă cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel când se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă! ²² Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi se va pune peste el un jurământ ca să-l facă să jure şi dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, ²³ ascultă-l din ceruri, lucrează şi judecă pe robii Tăi; osândeşte pe cel vinovat şi fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui nevinovat şi răsplăteşte-i după nevinovăţia lui! ²⁴ Când poporul tău Israel va fi bătut de vrăjmaş, pentru că a păcătuit împotriva Ta, dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă Îţi vor face rugăciuni şi cereri în casa aceasta, ²⁵ ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel şi adu-i înapoi în ţara pe care ai dat-o lor şi părinţilor lor. ²⁶ Când cerul^(M) va fi închis şi nu va fi ploaie din pricina păcatelor lor împotriva Ta, dacă se vor ruga în acest loc şi vor da slavă Numelui Tău şi dacă se vor întoarce de la păcatele lor (pentru că-i vei fi pedepsit), ²⁷ ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă-i calea cea bună în care trebuie să meargă şi trimite ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău! ²⁸ Când vor fi în ţară foametea^(N), ciuma, rugina în grâu şi mălura, lăcustele de un soi sau altul, când vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău în ţara lui, în cetăţile lui, când vor fi urgii sau boli de vreun fel, ²⁹ dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri şi fiecare îşi va cunoaşte rana şi durerea şi va întinde mâinile spre casa aceasta, ³⁰ ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti^(O) inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima copiilor oamenilor, ³¹ ca să se teamă de Tine şi să umble în căile Tale tot timpul cât vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri! ³² Când străinul, care^(P) nu este din poporul tău Israel, va veni dintr-o ţară depărtată din pricina Numelui Tău celui mare, din pricina mâinii Tale celei tari şi din pricina braţului Tău întins, când va veni să se roage în casa aceasta, ³³ ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o! ³⁴ Când va ieşi poporul Tău la luptă împotriva vrăjmaşilor lui, urmând calea pe care îi vei porunci s-o urmeze, dacă Îţi vor face rugăciuni cu privirile îndreptate spre cetatea aceasta pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o în Numele Tău, ³⁵ ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate! ³⁶ Când vor păcătui împotriva Ta, căci nu^(Q) este om care să nu păcătuiască, şi când vei fi mâniat împotriva lor şi-i vei da în mâna vrăjmaşului, care-i va duce robi într-o ţară depărtată sau apropiată, ³⁷ dacă îşi vor veni în fire în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine şi Îţi vor face cereri în ţara robiei lor şi vor zice: ‘Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău’, ³⁸ dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor în ţara robiei lor, unde au fost duşi robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o Numelui Tău, ³⁹ ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate; iartă poporului Tău păcatele făcute împotriva Ta! ⁴⁰ Acum, Dumnezeule, ochii Tăi să fie deschişi şi urechile să-Ţi fie cu luare-aminte la rugăciunea făcută în locul acesta! ⁴¹ Acum^(R), Doamne Dumnezeule, scoală-Te, vino la locul^(S) Tău de odihnă, Tu şi chivotul măreţiei Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcaţi cu mântuirea, şi prea iubiţii Tăi să se bucure^(T) de fericire! ⁴² Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe unsul Tău, adu-Ţi^(U) aminte de bunătăţile făgăduite robului Tău David!”

Sfârşitul sfinţirii

7 Când^(V) şi-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a pogorât^(W) foc din cer şi a mistuit arderea-de-tot şi jertfele, şi slava^(X) Domnului a umplut casa. ² Preoţii^(Y) nu puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului. ³ Toţi copiii lui Israel au văzut pogorându-se focul şi slava Domnului peste casă; ei şi-au plecat faţa la pământ pe pardoseală, s-au închinat şi au lăudat pe Domnul, zicând^(Z): „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în^(AA) veac!” ⁴ Împăratul^(AB) şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului. ⁵ Împăratul Solomon a înjunghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Astfel au făcut împăratul şi tot poporul sfinţirea Casei lui Dumnezeu. ⁶ Preoţii^(AC) stăteau la locul lor şi tot astfel şi leviţii, cu instrumentele făcute în cinstea Domnului de împăratul David, pentru cântarea laudelor Domnului, când i-a însărcinat David să mărească pe Domnul zicând: „Căci îndurarea Lui ţine în veac!” Preoţii sunau^(AD) din trâmbiţe în faţa lor. Şi tot Israelul era de faţă. ⁷ Solomon a sfinţit^(AE) şi mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului, căci acolo a adus arderile-de-tot şi grăsimile jertfelor de mulţumire, pentru că altarul de aramă pe care-l făcuse Solomon nu putea cuprinde arderile-de-tot, darurile de mâncare şi grăsimile. ⁸ Solomon a prăznuit sărbătoarea în vremea aceea^(AF) şapte zile şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el; venise o mare mulţime de oameni de la intrarea Hamatului până la pârâul^(AG) Egiptului. ⁹ În ziua a opta, au avut o adunare de sărbătoare, căci sfinţirea altarului au făcut-o şapte zile şi sărbătoarea tot şapte zile. ¹⁰ În a douăzeci şi treia^(AH) zi a lunii a şaptea, Solomon a trimis înapoi în corturi pe popor, care era vesel şi mulţumit de binele pe care-l făcuse Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său Israel.

Dumnezeu Se arată lui Solomon

¹¹ Când a isprăvit^(AI) Solomon Casa Domnului şi casa împăratului şi a izbutit în tot ce-şi pusese de gând să facă în Casa Domnului şi în casa împăratului, ¹² Domnul S-a arătat lui Solomon noaptea şi i-a zis: „Îţi ascult rugăciunea şi aleg locul^(AJ) acesta drept casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe. ¹³ Când voi^(AK) închide cerul şi nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite ciuma în poporul Meu, ¹⁴ dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va^(AL) smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl^(AM) voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara. ¹⁵ Ochii^(AN) Mei vor fi deschişi de acum şi urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea făcută în locul acesta. ¹⁶ Acum, aleg^(AO) şi sfinţesc casa aceasta, pentru ca Numele Meu să locuiască în ea pe vecie, şi voi avea totdeauna ochii şi inima Mea acolo. ¹⁷ Şi tu^(AP), dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău, David, făcând tot ce ţi-am poruncit, şi dacă vei păzi legile şi poruncile Mele, ¹⁸ voi întări scaunul de domnie al împărăţiei tale, cum am făgăduit tatălui tău, David, când am zis: ‘Niciodată nu^(AQ) vei fi lipsit de un urmaş care să domnească peste Israel.’ ¹⁹ Dar, dacă vă^(AR) veţi abate, dacă veţi părăsi legile şi poruncile Mele, pe care vi le-am dat, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, ²⁰ vă voi smulge din ţara Mea, pe care v-am dat-o, voi lepăda de la Mine casa aceasta pe care am închinat-o Numelui Meu şi o voi face de pomină şi de batjocură printre toate popoarele. ²¹ Şi, cât de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lângă ea va rămâne încremenit şi va zice: ‘Pentru ce^(AS) a făcut Domnul aşa ţării şi casei acesteia?’ ²² Şi se va răspunde: ‘Pentru că au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit; iată de ce a trimis peste ei toate aceste rele’.”

Cetăţile zidite de Solomon

8 După douăzeci^(AT) de ani, în timpul cărora Solomon a zidit Casa Domnului şi casa lui însuşi, ² a întărit cetăţile pe care i le-a dat Hiram şi a aşezat în ele pe copiii lui Israel. ³ Solomon a mers împotriva Hamatului, la Ţoba, şi a pus stăpânire pe ea. ⁴ A întărit^(AU) Tadmorul în pustie şi toate cetăţile care slujeau ca cetăţi pentru merinde în Hamat. ⁵ A întărit apoi Bet-Horonul de sus şi Bet-Horonul de jos, ca cetăţi întărite cu ziduri, porţi şi zăvoare; ⁶ Baalatul şi toate cetăţile care slujeau ca cetăţi pentru merinde şi care ţineau de el, toate cetăţile pentru care, cetăţile pentru călărime şi tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban şi în toată ţara al cărei stăpân era. ⁷ Pe^(AV) tot poporul care mai rămăsese din hetiţi, din amoriţi, din fereziţi, din heviţi şi din iebusiţi, care nu făcea parte din Israel, ⁸ pe urmaşii lor care rămăseseră după ei în ţară şi pe care nu-i nimiciseră copiii lui Israel, Solomon i-a ridicat ca oameni de corvoadă, ceea ce au fost până în ziua de azi. ⁹ Solomon n-a întrebuinţat ca robi pentru lucrările lui pe niciunul din copiii lui Israel, căci ei erau oameni de război, căpeteniile lui, slujbaşii lui, mai-marii carelor şi călărimii lui. ¹⁰ Căpeteniile puse de împăratul Solomon în fruntea poporului şi însărcinaţi să privegheze peste el erau în număr de două sute cincizeci^(AW). ¹¹ Solomon^(AX) a suit pe fata lui Faraon din cetatea lui David în casa pe care i-o zidise, căci a zis: „Nevastă-mea să nu locuiască în casa lui David, împăratul lui Israel, pentru că locurile în care a intrat chivotul Domnului sunt sfinte.”

Rânduiala slujbei

¹² Atunci, Solomon a adus arderi-de-tot Domnului pe altarul Domnului, pe care-l zidise înaintea pridvorului. ¹³ Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi^(AY), pentru zilele de Sabat, pentru zilele de lună nouă şi pentru sărbători, de trei ori^(AZ) pe an, la Sărbătoarea Azimilor, la Sărbătoarea Săptămânilor şi la Sărbătoarea Corturilor. ¹⁴ A pus în slujbele lor, aşa cum le rânduise tatăl său, David, cetele^(BA) preoţilor, după slujba lor, pe leviţi^(BB) după însărcinarea lor, care era să mărească pe Domnul şi să facă zi de zi de slujbă în faţa preoţilor, şi pe uşieri^(BC), împărţiţi la fiecare uşă, după cetele lor, căci aşa poruncise David, omul lui Dumnezeu. ¹⁵ Nu s-au abătut de la porunca împăratului cu privire la preoţi şi leviţi, nici cu privire la vreun alt lucru, nici în privinţa vistieriilor. ¹⁶ Aşa s-a înfăptuit toată lucrarea lui Solomon, din ziua când s-a pus temelia Casei Domnului şi până în ziua când a fost isprăvită. Casa Domnului a fost deci isprăvită. ¹⁷ Solomon a plecat atunci la Eţion-Gheber^(BD) şi la Elot, pe ţărmul mării, în ţara Edomului. ¹⁸ Şi^(BE) Hiram i-a trimis, prin slujitorii săi, corăbii şi slujitori care cunoşteau marea. Ei s-au dus cu slujitorii lui Solomon la Ofir şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur, pe care i-au adus împăratului Solomon.

Împărăteasa din Seba

9 Împărăteasa^(BF) din Seba a auzit de faima lui Solomon şi a venit la Ierusalim ca să-l încerce prin întrebări grele. Ea avea un alai foarte mare şi cămile încărcate cu mirodenii, aur mult de tot şi pietre scumpe. S-a dus la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă. ² Solomon i-a răspuns la toate întrebările şi n-a fost nimic pe care să nu fi ştiut Solomon să i-l lămurească. ³ Împărăteasa din Seba a văzut înţelepciunea lui Solomon şi casa pe care o zidise, ⁴ şi bucatele de la masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele, şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui, şi hainele lor, şi treptele pe care se suia la Casa Domnului. Uimită, ⁵ ea a zis împăratului: „Este adevărat deci ce am auzit eu în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta! ⁶ Nu credeam tot ce se zicea, până n-am venit şi am văzut cu ochii mei. Şi iată că nu mi s-a istorisit nici jumătate din mărirea şi înţelepciunea ta. Tu întreci faima pe care am auzit-o despre tine. ⁷ Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, care sunt pururea înaintea ta şi care aud înţelepciunea ta! ⁸ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care S-a îndurat de tine şi te-a pus pe scaunul Lui de domnie ca împărat pentru Domnul, Dumnezeul tău! Pentru că Dumnezeul tău iubeşte pe Israel şi vrea să-l facă să rămână în picioare pe vecie, pentru aceea te-a pus împărat peste el, ca să faci judecată şi dreptate.” ⁹ Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii şi pietre scumpe. N-au mai fost mirodenii ca cele date împăratului Solomon de împărăteasa din Seba. ¹⁰ Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, care^(BG) au adus aur din Ofir, au adus şi lemn mirositor^(BH) şi pietre scumpe. ¹¹ Împăratul a făcut cu lemnul mirositor scări pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului şi harpe şi alăute pentru cântăreţi. Nu se mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda. ¹² Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit ea, ce a cerut, mai mult decât adusese ea împăratului. Apoi s-a întors şi s-a dus în ţara ei, ea şi slujitorii ei.

Avuţia, înţelepciunea şi mărimea lui Solomon

¹³ Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur, ¹⁴ afară de ce lua de la negustorii cei mari şi de la cei mici, de la toţi împăraţii Arabiei şi de la dregătorii ţării, care aduceau aur şi argint lui Solomon. ¹⁵ Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur bătut, ¹⁶ şi alte trei sute de scuturi de aur bătut şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat trei sute de sicli de aur şi împăratul le-a pus în casa pădurii Libanului. ¹⁷ Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeş şi l-a acoperit cu aur curat. ¹⁸ Scaunul acesta de domnie avea şase trepte şi un aşternut pentru picioare, de aur, care se ţinea de scaunul de domnie; de fiecare parte a scaunului erau rezemători, lângă rezemători erau doi lei ¹⁹ şi, pe cele şase trepte, de o parte şi de alta, erau doisprezece lei. Aşa ceva nu s-a făcut pentru nicio împărăţie. ²⁰ Toate paharele împăratului Solomon erau de aur şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nu era nimic de argint – argintului nu i se dădea niciun preţ pe vremea lui Solomon. ²¹ Căci împăratul avea corăbii din Tarsis, care călătoreau cu slujitorii lui Hiram; şi la fiecare trei ani veneau corăbiile din Tarsis aducând aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni. ²² Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului prin bogăţiile şi înţelepciunea lui. ²³ Toţi împăraţii pământului căutau să-l vadă pe Solomon ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. ²⁴ Şi fiecare din ei îşi aducea darul lui, lucruri de argint şi lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catâri; aşa era în fiecare an. ²⁵ Solomon^(BI) avea patru mii de iesle pentru caii de la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a aşezat în cetăţile unde îşi ţinea carele şi la Ierusalim, lângă împărat. ²⁶ El stăpânea^(BJ) peste toţi împăraţii, de la Râu^(BK) până la ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului. ²⁷ Împăratul^(BL) a făcut argintul tot aşa de obişnuit la Ierusalim ca pietrele şi cedrii tot atât de mulţi ca smochinii sălbatici, care cresc pe câmpie. ²⁸ Din Egipt şi din toate ţările se aduceau^(BM) cai pentru Solomon.

Moartea lui Solomon

²⁹ Celelalte^(BN) fapte ale lui Solomon, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Natan, în prorocia lui Ahia^(BO) din Silo şi în descoperirile prorocului^(BP) Ieedo despre Ieroboam, fiul lui Nebat? ³⁰ Solomon^(BQ) a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul. ³¹ Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui şi l-au îngropat în cetatea tatălui său, David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Roboam.

ISTORIA ÎMPĂRĂŢIEI LUI IUDA, DE LA DEZBINARE PÂNĂ LA ROBIE

Capitolele 10—36. Ieremia 25:4-11.

Dezbinarea împărăţiei

10 Roboam^(BR) s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat. ² Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era în Egipt, unde^(BS) fugise de împăratul Solomon, şi s-a întors din Egipt. ³ Au trimis să-l cheme. Atunci, Ieroboam şi tot Israelul au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa: ⁴ „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, acum uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.” ⁵ El le-a zis: „Întoarceţi-vă la mine după trei zile.” Şi poporul a plecat. ⁶ Împăratul Roboam a întrebat pe bătrânii care fuseseră cu tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?” ⁷ Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei fi bun cu poporul acesta, dacă-i vei primi bine şi dacă le vei vorbi cu bunăvoinţă, îţi vor sluji pe vecie.” ⁸ Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii şi a întrebat pe tinerii care crescuseră cu el şi care-l înconjurau. ⁹ El le-a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia care-mi vorbeşte astfel: ‘Uşurează jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi’?” ¹⁰ Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Aşa să vorbeşti poporului acestuia care ţi-a vorbit aşa: ‘Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu uşurează-ni-l!’ să le vorbeşti aşa: ‘Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu. ¹¹ Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu îl voi face şi mai greu; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane’.” ¹² Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum le spusese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile.” ¹³ Împăratul le-a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul bătrânilor ¹⁴ şi le-a vorbit aşa, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.” ¹⁵ Astfel, împăratul n-a ascultat pe popor, căci^(BT) aşa rânduise Dumnezeu în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese Domnul prin Ahia^(BU) din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. ¹⁶ Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem nicio moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!” Şi tot Israelul s-a dus în corturile lui. ¹⁷ Copiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam. ¹⁸ Atunci, împăratul Roboam a trimis pe Hadoram, care era mai-mare peste dări. Hadoram a fost împroşcat cu pietre de copiii lui Israel şi a murit. Şi împăratul Roboam s-a^(BV) grăbit şi s-a suit într-un car, ca să fugă la Ierusalim. ¹⁹ Astfel s-a dezlipit Israel de casa lui David până în ziua de azi.