2 Regi 7

Nouă Traducere În Limba Română

7 Elisei a zis:

– Ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură^[a] de făină cu un şechel^[b] şi două măsuri^[c] de orz cu un şechel.“

² Dar ofiţerul pe braţul căruia se sprijinea regele i-a răspuns omului lui Dumnezeu:

– Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru.

– Vei vedea cu ochii tăi, i-a răspuns Elisei, dar tu nu vei mânca!

Asediul este ridicat

³ La intrarea porţii erau patru leproşi^[d] care au zis unul către altul: „De ce să stăm aici până vom muri? ⁴ Dacă ar fi să intrăm în cetate vom muri din cauza foametei din cetate. Dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Veniţi deci să ne predăm în tabăra arameilor. Dacă ne vor cruţa vom trăi, iar dacă ne vor ucide vom muri.“ ⁵ Şi astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo, ⁶ pentru că Domnul făcuse ca arameii să audă zgomot de cai şi care, întocmai ca vuietul unei mari oştiri, şi s-au gândit că regele lui Israel a plătit pe regii hitiţilor şi pe monarhii egiptenilor^[e] ca să vină împotriva lor. ⁷ Astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi au fugit părăsindu-şi corturile, caii şi măgarii. Au lăsat tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa. ⁸ Când au ajuns la intrarea în tabără, aceşti leproşi au pătruns într-un cort. După ce au mâncat şi au băut, au luat de acolo argint, aur şi haine. Pe urmă s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors şi au intrat într-un alt cort; au luat din el câteva lucruri, după care s-au dus şi le-au ascuns. ⁹ În cele din urmă şi-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veştilor bune. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până în zori, vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să anunţăm la palat!“

¹⁰ Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetăţii şi le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor şi am văzut că nu era nimeni; nu se auzea nici un glas de om, ci erau doar cai şi măgari legaţi, iar corturile erau la locul lor.“ ¹¹ Atunci străjerii au strigat şi au dat de ştire la palat. ¹² Regele s-a trezit în toiul nopţii şi le-a zis slujitorilor săi:

– Vă voi spune ce vor să ne facă arameii. Ştiind că suntem înfometaţi, au ieşit din tabără şi s-au ascuns în câmpie, zicând: „Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate!“

¹³ Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns:

– Dă-ne voie să luăm cinci cai din cei care au mai rămas în cetate. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla acelaşi lucru care i se întâmplă acum întregii mulţimi a lui Israel, adică vor pieri aşa cum piere toată mulţimea lui Israel. Să trimitem deci şi să vedem ce s-a întâmplat.

¹⁴ Au luat două care cu caii lor şi regele i-a trimis pe urmele oştirii Aramului, spunându-le: „Duceţi-vă şi vedeţi ce s-a întâmplat.“ ¹⁵ Au mers pe urma lor până la Iordan şi iată că tot drumul era plin cu haine şi cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în goana lor. Mesagerii s-au întors şi l-au înştiinţat pe rege. ¹⁶ Apoi poporul a ieşit şi a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină a ajuns să se vândă cu un şechel, iar două măsuri de orz – cu un şechel, după Cuvântul Domnului.

¹⁷ Regele încredinţase paza porţii ofiţerului pe mâna căruia se sprijinea, dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă, după cuvântul rostit de omul lui Dumnezeu când venise regele la el. ¹⁸ S-a împlinit întocmai cum i-a profeţit omul lui Dumnezeu regelui, când a zis: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un şechel şi două măsuri de orz cu un şechel.“ ¹⁹ Atunci ofiţerul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru.“ Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.“ ²⁰ Şi într-adevăr aşa i s-a şi întâmplat! Poporul l-a călcat în picioare la poartă şi el a murit.