2 Împăraţilor 17

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Osea, cel din urmă împărat al lui Israel

17 În al doisprezecelea an al lui Ahaz, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Osea^(A), fiul lui Ela. A domnit nouă ani. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu ca împăraţii lui Israel dinaintea lui. ³ Salmanasar^(B), împăratul Asiriei, s-a suit împotriva lui, şi Osea i s-a supus şi i-a plătit un bir. ⁴ Dar împăratul Asiriei a descoperit o uneltire la Osea, căci trimisese soli lui So, împăratul Egiptului, şi nu mai plătea pe fiecare an birul împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a închis şi l-a pus în lanţuri într-o temniţă. ⁵ Şi împăratul^(C) Asiriei a străbătut toată ţara şi s-a suit împotriva Samariei, pe care a împresurat-o timp de trei ani. ⁶ În al nouălea^(D) an al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria şi a dus pe^(E) Israel în robie în Asiria, l-a pus^(F) să locuiască la Halah şi la Habor, lângă râul Gozan şi în cetăţile mezilor.

Robia asiriană

⁷ Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lor, care-i scosese din ţara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, împăratul Egiptului, şi pentru că s-au închinat la alţi dumnezei. ⁸ Au urmat^(G) obiceiurile neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel şi obiceiurile rânduite de împăraţii lui Israel. ⁹ Copiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului, Dumnezeului lor, lucruri care nu sunt bune. Şi-au zidit înălţimi în toate cetăţile lor, de la turnurile^(H) străjerilor până la cetăţile întărite. ¹⁰ Şi-au ridicat^(I) stâlpi idoleşti şi Astartee^(J) pe orice^(K) deal şi sub orice copac verde. ¹¹ Şi acolo au ars tămâie pe toate înălţimile, ca şi neamurile pe care le izgonise Domnul dinaintea lor, şi au făcut lucruri rele, prin care au mâniat pe Domnul. ¹² Au slujit idolilor^(L), despre care Domnul le zisese: „Să^(M) nu faceţi lucrul acesta!” ¹³ Domnul a înştiinţat pe Israel şi Iuda prin toţi prorocii Lui, prin toţi văzătorii^(N), şi le-a zis: „Întoarceţi-vă^(O) de la căile voastre cele rele şi păziţi poruncile şi rânduielile Mele, urmând în totul legea pe care am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin robii Mei prorocii.” ¹⁴ Dar ei n-au ascultat, şi-au înţepenit^(P) grumazul, ca şi părinţii lor, care nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor. ¹⁵ N-au vrut să ştie de legile Lui, de legământul^(Q) pe care-l făcuse cu părinţii lor şi de înştiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic^(R) – şi ei înşişi n-au fost decât^(S) nimic – şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu^(T) se ia după ele. ¹⁶ Au părăsit toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, şi-au făcut^(U) viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astarteei^(V), s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi au slujit^(W) lui Baal. ¹⁷ Au trecut^(X) prin foc pe fiii şi fiicele lor, s-au dedat la^(Y) ghicire şi vrăjitorii şi s-au vândut^(Z) ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. ¹⁸ De aceea Domnul S-a mâniat foarte tare împotriva lui Israel şi i-a îndepărtat de la Faţa Lui. N-a rămas^(AA) decât seminţia lui Iuda, ¹⁹ şi chiar Iuda^(AB) nu păzise poruncile Domnului, Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rânduite de Israel. ²⁰ Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat^(AC) în mâinile jefuitorilor şi a sfârşit prin a-i izgoni dinaintea Feţei Lui. ²¹ Căci Israel^(AD) se dezlipise de casa lui David şi făcuse împărat^(AE) pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-l abătuse de la Domnul şi făcuse pe Israel să săvârşească un mare păcat. ²² Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele ²³ până ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum^(AF) vestise prin toţi slujitorii Săi proroci. Şi Israel a fost^(AG) dus în robie departe de ţara lui, în Asiria, unde a rămas până în ziua de azi.

Samaritenii

²⁴ Împăratul Asiriei a adus^(AH) oameni din Babilon, din^(AI) Cuta, din Ava^(AJ), din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei, în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria şi au locuit în cetăţile ei. ²⁵ Când au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, şi Domnul a trimis împotriva lor nişte lei, care-i omorau! ²⁶ Atunci au spus împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le-ai strămutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului ţării, şi El a trimis împotriva lor nişte lei care le omoară, pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării.” ²⁷ Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: „Trimiteţi pe unul din preoţii pe care i-aţi luat de acolo în robie; să plece să se aşeze acolo şi să le înveţe felul în care să slujească Dumnezeului ţării.” ²⁸ Unul din preoţii care fuseseră luaţi robi din Samaria a venit de s-a aşezat la Betel şi le-a învăţat cum să se teamă de Domnul. ²⁹ Dar neamurile şi-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetăţile pe care le locuiau şi i-au aşezat în templele idoleşti din înălţimile zidite de samariteni. ³⁰ Oamenii din Babilon^(AK) au făcut pe Sucot-Benot; oamenii din Cut au făcut pe Nergal; cei din Hamat au făcut pe Aşima; ³¹ cei din Ava^(AL) au făcut pe Nibhaz şi Tartac; cei din Sefarvaim îşi ardeau^(AM) copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim. ³² Totodată se închinau şi Domnului şi şi-au făcut preoţi ai înălţimilor, luaţi^(AN) din tot poporul: preoţii aceştia aduceau pentru ei jertfe în templele din înălţimi. ³³ Astfel se închinau^(AO) Domnului, dar slujeau în acelaşi timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi. ³⁴ Până în ziua de astăzi îşi urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului şi nu se ţin nici de legile şi rânduielile lor, nici de legile şi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele^(AP) Israel. ³⁵ Domnul făcuse legământ cu ei şi le dăduse porunca aceasta: „Să nu vă temeţi^(AQ) de alţi dumnezei; să nu vă închinaţi^(AR) înaintea lor, să nu le slujiţi şi să nu le aduceţi jertfe. ³⁶ Ci să vă temeţi de Domnul, care v-a scos din ţara Egiptului cu o mare putere şi cu braţul întins^(AS); înaintea Lui să vă^(AT) închinaţi şi Lui să-I aduceţi jertfe. ³⁷ Să păziţi şi să împliniţi^(AU) totdeauna învăţăturile, rânduielile, legea şi poruncile pe care vi le-a scris El şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei. ³⁸ Să nu^(AV) uitaţi legământul pe care l-am făcut cu voi şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei. ³⁹ Ci să vă temeţi de Domnul, Dumnezeul vostru, şi El vă va izbăvi din mâna tuturor vrăjmaşilor voştri.” ⁴⁰ Ei n-au ascultat şi au urmat obiceiurile lor de la început. ⁴¹ Neamurile acestea^(AW) se temeau de Domnul şi slujeau şi chipurilor lor cioplite, şi copiii lor şi copiii copiilor lor fac până în ziua de azi ce au făcut părinţii lor.