1 Cronici 17

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

David vrea să zidească Templul

17 Pe când^(A) locuia David în casa lui, a zis prorocului Natan: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul legământului Domnului este într-un cort.” ² Natan a răspuns lui David: „Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.” ³ În noaptea următoare, Cuvântul Domnului a vorbit lui Natan: ⁴ „Du-te şi spune robului Meu David: Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit. ⁵ Căci Eu n-am locuit într-o casă din ziua când am scos pe Israel din Egipt până în ziua de azi, ci am mers din cort în cort şi din locaş în locaş. ⁶ Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: «Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru»?’ ⁷ Acum să spui robului Meu David: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Te-am luat de la păşune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel, ⁸ am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta şi ţi-am făcut nume ca numele celor mari de pe pământ; ⁹ am dat o locuinţă poporului Meu Israel şi l-am sădit ca să fie statornic acolo şi să nu mai fie tulburat, pentru ca cei răi să nu-l mai nimicească aşa cum îl nimiceau mai înainte ¹⁰ şi pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toţi vrăjmaşii tăi. Şi îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o casă. ¹¹ Când ţi se vor împlini zilele şi când te vei duce la părinţii tăi, voi ridica sămânţa ta după tine, şi anume pe unul din fiii tăi, şi-i voi întări domnia. ¹² El Îmi va zidi o casă şi-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie. ¹³ Eu îi voi^(B) fi Tată şi el Îmi va fi fiu şi nu voi îndepărta bunătatea Mea de la el, cum am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta. ¹⁴ Îl^(C) voi aşeza pentru totdeauna în Casa Mea şi în Împărăţia Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie’.”

Rugăciunea lui David

¹⁵ Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta. ¹⁶ Şi împăratul David^(D) s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Cine sunt eu, Doamne, Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt? ¹⁷ Şi atâta este puţin lucru înaintea ta, Dumnezeule! Tu vorbeşti şi de casa robului Tău pentru vremile viitoare. Şi binevoieşti să-Ţi îndrepţi privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care eşti înălţat, Doamne, Dumnezeule! ¹⁸ Ce ar putea să-Ţi mai spună David faţă de slava dată robului Tău? Tu cunoşti pe robul Tău. ¹⁹ Doamne, din pricina robului Tău şi după inima Ta ai făcut aceste lucruri mari şi i le-ai descoperit. ²⁰ Doamne, nimeni nu este ca Tine şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. ²¹ Este oare pe pământ un singur popor care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ţi faci un nume şi să săvârşeşti minuni şi semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt? ²² Tu ai pus pe poporul Tău Israel ca să fie poporul Tău pe vecie şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui. ²³ Acum, Doamne, cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui să rămână în veac şi fă după cuvântul Tău! ²⁴ Să rămână, pentru ca Numele Tău să fie slăvit pe vecie şi să se spună: ‘Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!’ Şi casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta! ²⁵ Căci Tu Însuţi, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta. ²⁶ Acum, Doamne, Tu eşti adevăratul Dumnezeu şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău. ²⁷ Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!”