Proverbele 19-21

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

19 Mai mult preţuieşte^(A) săracul care umblă în neprihănirea lui,
decât un bogat cu buze stricate şi nebun.
² Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva
şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău.
³ Nebunia omului îi suceşte calea
şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima^(B) lui.
⁴ Bogăţia^(C) aduce un mare număr de prieteni,
dar săracul este părăsit de prietenul lui.
⁵ Martorul^(D) mincinos nu rămâne nepedepsit
şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.
⁶ Omul darnic are mulţi^(E) linguşitori
şi toţi^(F) sunt prieteni cu cel ce dă daruri.
⁷ Toţi^(G) fraţii săracului îl urăsc;
cu cât mai mult se^(H) depărtează prietenii lui de el!
El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi.
⁸ Cine capătă înţelepciune îşi iubeşte sufletul;
cine păstrează priceperea găseşte^(I) fericirea.
⁹ Martorul^(J) mincinos nu rămâne nepedepsit
şi cel ce spune minciuni va pieri.
¹⁰ Unui nebun nu-i şade bine să trăiască în desfătări,
cu atât mai puţin unui rob^(K) să stăpânească peste voievozi.
¹¹ Înţelepciunea^(L) face pe om răbdător
şi^(M) este o cinste pentru el să uite greşelile.
¹² Mânia împăratului este ca^(N) răcnetul unui leu
şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă.
¹³ Un fiu^(O) nebun este o nenorocire pentru tatăl său,
şi^(P) o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna.
¹⁴ Casa^(Q) şi averea le moştenim de la părinţi,
dar o^(R) nevastă pricepută este un dar de la Domnul.
¹⁵ Lenea^(S) te cufundă într-un somn adânc
şi sufletul molatic suferă^(T) de foame.
¹⁶ Cine^(U) păzeşte porunca îşi păzeşte sufletul;
cine nu veghează asupra căii sale va muri.
¹⁷ Cine^(V) are milă de sărac împrumută pe Domnul,
şi El îi va răsplăti binefacerea.
¹⁸ Pedepseşte-ţi^(W) fiul, căci tot mai este nădejde,
dar nu dori să-l omori.
¹⁹ Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa;
căci, dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta.
²⁰ Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura,
ca să^(X) fii înţelept pe viitor!
²¹ Omul face multe^(Y) planuri în inima lui,
dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.
²² Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui;
şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos.
²³ Frica^(Z) de Domnul duce la viaţă,
şi cel ce o are petrece noaptea sătul,
fără să fie cercetat de nenorocire.
²⁴ Leneşul^(AA) îşi vâră mâna în strachină
şi n-o duce înapoi la gură.
²⁵ Loveşte^(AB) pe batjocoritor, şi prostul se^(AC) va face înţelept;
mustră^(AD) pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa.
²⁶ Cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa
este un fiu^(AE) care aduce ruşine şi ocară.
²⁷ Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura,
dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte.
²⁸ Un martor stricat îşi bate joc de dreptate
şi gura^(AF) celor răi înghite nelegiuirea.
²⁹ Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori
şi loviturile^(AG), pentru spinările nebunilor.

20 Vinul este^(AH) batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase;
oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.
² Frica pe care o insuflă împăratul este ca^(AI) răcnetul unui leu;
cine îl supără păcătuieşte^(AJ) împotriva sa însuşi.
³ Este o cinste^(AK) pentru om să se ferească de certuri;
dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.
⁴ Toamna^(AL), leneşul nu ară;
la secerat, ar vrea să strângă roade, dar^(AM) nu este nimic!
⁵ Sfaturile în inima omului sunt ca^(AN) nişte ape adânci,
dar omul priceput ştie să scoată din ele.
⁶ Mulţi^(AO) oameni îşi trâmbiţează bunătatea;
dar cine poate găsi un om^(AP) credincios?
⁷ Cel neprihănit umblă în^(AQ) neprihănirea lui;
ferice^(AR) de copiii lui după el!
⁸ Împăratul^(AS) care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii
risipeşte orice rău cu privirea lui.
⁹ Cine^(AT) poate zice: „Mi-am curăţit inima,
sunt curat de păcatul meu!”?
¹⁰ Două feluri de greutăţi^(AU) şi două feluri de măsuri
sunt o scârbă înaintea Domnului.
¹¹ Copilul lasă să se vadă încă^(AV) din faptele lui
dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană.
¹² Urechea care aude^(AW) şi ochiul care vede,
şi pe una, şi pe celălalt, Domnul le-a făcut.
¹³ Nu^(AX) iubi somnul, căci vei ajunge sărac;
deschide ochii, şi te vei sătura de pâine.
¹⁴ „Rău! Rău!” zice cumpărătorul
şi, plecând, se fericeşte.
¹⁵ Este aur şi sunt multe mărgăritare;
dar buzele înţelepte sunt un lucru^(AY) scump.
¹⁶ Ia-i^(AZ) haina, căci s-a pus chezaş pentru altul
şi ţine-l zălog pentru alţii.
¹⁷ Pâinea minciunii este dulce^(BA) omului,
dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.
¹⁸ Planurile se pun la cale prin^(BB) sfat!
Fă^(BC) războiul cu chibzuinţă.
¹⁹ Cine^(BD) umblă cu bârfeli dă pe faţă lucrurile ascunse,
şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura^(BE) să nu te amesteci.
²⁰ Dacă cineva^(BF) blestemă pe tatăl său şi pe mamă-sa,
i se va stinge lumina^(BG) în mijlocul întunericului.
²¹ O moştenire^(BH) repede câştigată de la început
nu va fi binecuvântată la^(BI) sfârşit.
²² Nu^(BJ) zice: „Îi voi întoarce eu răul!”
Nădăjduieşte^(BK) în Domnul, şi El te va ajuta.
²³ Domnul urăşte^(BL) două feluri de greutăţi,
şi cântarul mincinos nu este un lucru bun.
²⁴ Domnul^(BM) îndreaptă paşii omului,
dar ce înţelege omul din calea sa?
²⁵ Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă
şi, abia după^(BN) ce a făcut juruinţa, să se gândească.
²⁶ Un împărat^(BO) înţelept vântură pe cei răi
şi trece cu roata peste ei.
²⁷ Suflarea omului este o lumină^(BP) a Domnului,
care pătrunde până în fundul măruntaielor.
²⁸ Bunătatea^(BQ) şi credincioşia păzesc pe împărat,
şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate.
²⁹ Slava tinerilor este tăria,
dar podoaba^(BR) bătrânilor sunt perii albi.
³⁰ Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile
şi vânătăile până la rană.

21 Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului,
pe care îl îndreaptă încotro vrea.
² Omul^(BS) socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană,
dar^(BT) Cel ce cercetează inimile este Domnul.
³ A^(BU) face dreptate şi judecată,
este mai plăcut Domnului decât jertfele.
⁴ Privirile^(BV) trufaşe şi inima îngâmfată,
această candelă a celor răi nu este decât păcat.
⁵ Planurile^(BW) omului harnic nu duc decât la belşug,
dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.
⁶ Comorile câştigate^(BX) cu o limbă mincinoasă
sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte.
⁷ Silnicia celor răi îi mătură,
pentru că nu vor să facă ce este drept.
⁸ Cel vinovat merge pe căi sucite,
dar cel nevinovat face ce este bine.
⁹ Mai^(BY) bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş,
decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare.
¹⁰ Sufletul^(BZ) celui rău doreşte răul,
semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui.
¹¹ Când^(CA) este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept
şi când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa.
¹² Cel neprihănit^(CB) se uită la casa celui rău
şi vede ce repede sunt aruncaţi cei răi în nenorocire.
¹³ Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului
nici el nu va căpăta răspuns când va striga.
¹⁴ Un dar^(CC) făcut în taină potoleşte mânia
şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie.
¹⁵ Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine,
dar^(CD) pentru cei ce fac răul este o groază.
¹⁶ Omul care se abate de la calea înţelepciunii
se va odihni în adunarea celor morţi.
¹⁷ Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă
şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte.
¹⁸ Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare^(CE) pentru cel neprihănit,
şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană.
¹⁹ Mai^(CF) bine să locuieşti într-un pământ pustiu,
decât cu o nevastă gâlcevitoare şi supărăcioasă.
²⁰ Comori^(CG) de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept,
dar omul fără minte le risipeşte.
²¹ Cine^(CH) urmăreşte neprihănirea şi bunătatea
găseşte viaţă, neprihănire şi slavă.
²² Înţeleptul cucereşte cetatea^(CI) vitejilor
şi doboară puterea în care se încredeau.
²³ Cine^(CJ) îşi păzeşte gura şi limba
îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.
²⁴ Cel mândru şi trufaş se cheamă batjocoritor;
el lucrează cu aprinderea îngâmfării.
²⁵ Poftele leneşului^(CK) îl omoară,
pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.
²⁶ Toată ziua o duce numai în pofte,
dar cel^(CL) neprihănit dă fără zgârcenie.
²⁷ Jertfa^(CM) celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite.
²⁸ Martorul^(CN) mincinos va pieri,
dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă.
²⁹ Cel rău ia o înfăţişare neruşinată,
dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea.
³⁰ Nici^(CO) înţelepciunea, nici priceperea,
nici sfatul n-ajută împotriva Domnului.
³¹ Calul^(CP) este pregătit pentru ziua bătăliei,
dar biruinţa^(CQ) este a Domnului.