Proverbele 16-18

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

16 Planurile^(A) pe care le face inima atârnă de om,
dar^(B) răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.
² Toate căile omului sunt curate în^(C) ochii lui,
dar Cel ce cercetează duhurile este Domnul^(D).
³ Încredinţează-ţi lucrările^(E) în mâna Domnului,
şi îţi vor izbuti planurile.
⁴ Domnul^(F) a făcut toate pentru o ţintă,
chiar^(G) şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.
⁵ Orice inimă trufaşă este o scârbă^(H) înaintea Domnului;
hotărât^(I), ea nu va rămâne nepedepsită.
⁶ Prin^(J) dragoste şi credincioşie, omul ispăşeşte nelegiuirea
şi prin frica^(K) de Domnul se abate de la rău.
⁷ Când sunt plăcute Domnului căile cuiva,
îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui.
⁸ Mai^(L) bine puţin cu dreptate,
decât mari venituri cu strâmbătate.
⁹ Inima^(M) omului se gândeşte pe ce cale să meargă,
dar^(N) Domnul îi îndreaptă paşii.
¹⁰ Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului,
gura lui nu trebuie să facă greşeli când judecă.
¹¹ Cântarul^(O) şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul;
toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
¹² Împăraţilor le este scârbă să facă rău,
căci prin^(P) neprihănire se întăreşte un scaun de domnie.
¹³ Buzele^(Q) neprihănite sunt plăcute împăraţilor,
şi ei iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire.
¹⁴ Mânia^(R) împăratului este un vestitor al morţii,
dar un om înţelept trebuie s-o potolească.
¹⁵ Seninătatea feţei împăratului este viaţa
şi bunăvoinţa^(S) lui este ca^(T) o ploaie de primăvară.
¹⁶ Cu cât mai mult face câştigarea^(U) înţelepciunii decât a aurului!
Cu cât este mai de dorit câştigarea priceperii decât a argintului!
¹⁷ Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău;
acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.
¹⁸ Mândria^(V) merge înaintea pieirii
şi trufia merge înainte căderii.
¹⁹ Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi,
decât să împarţi prada cu cei mândri.
²⁰ Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea
şi cine se încrede^(W) în Domnul este fericit.
²¹ Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput,
dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa.
²² Înţelepciunea^(X) este un izvor de viaţă pentru cine o are,
dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.
²³ Cine are o inimă^(Y) înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte
şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.
²⁴ Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere,
dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.
²⁵ Multe căi^(Z) i se par bune omului,
dar la urmă duc la moarte.
²⁶ Cine^(AA) munceşte pentru el munceşte,
căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.
²⁷ Omul stricat pregăteşte nenorocirea
şi pe buzele lui este ca un foc aprins.
²⁸ Omul^(AB) neastâmpărat stârneşte certuri
şi pârâtorul^(AC) dezbină pe cei mai buni prieteni.
²⁹ Omul asupritor amăgeşte^(AD) pe aproapele său
şi-l duce pe o cale care nu este bună.
³⁰ Cine închide ochii ca să se dedea la gânduri stricate,
cine-şi muşcă buzele, a şi săvârşit răul.
³¹ Perii^(AE) albi sunt o cunună de cinste,
ea se găseşte pe calea neprihănirii.
³² Cel^(AF) încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz
şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.
³³ Se aruncă sorţul în poala hainei,
dar orice hotărâre vine de la Domnul.

17 Mai bine o bucată^(AG) de pâine uscată cu pace,
decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!
² Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul^(AH) care face ruşine
şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
³ Tigaia^(AI) lămureşte argintul şi cuptorul lămureşte aurul,
dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
⁴ Cel rău ascultă cu luare-aminte la buza nelegiuită
şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
⁵ Cine^(AJ) îşi bate joc de sărac îşi bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
⁶ Copiii copiilor sunt cununa^(AK) bătrânilor
şi părinţii sunt slava copiilor lor.
⁷ Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cât mai puţin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viţă aleasă!
⁸ Darurile par o^(AL) piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
oriîncotro se întorc, izbândesc.
⁹ Cine^(AM) acoperă o greşeală caută dragostea,
dar^(AN) cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.
¹⁰ O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput,
decât o sută de lovituri pe cel nebun.
¹¹ Cel rău nu caută decât răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
¹² Mai^(AO) bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei,
decât un nebun în timpul nebuniei lui.
¹³ Celui ce întoarce^(AP) rău pentru bine
nu-i va părăsi răul casa.
¹⁴ Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;
de aceea, curmă^(AQ) cearta înainte de a se înteţi.
¹⁵ Cel^(AR) ce iartă pe vinovat şi cel ce osândeşte pe cel nevinovat
sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
¹⁶ La ce slujeşte argintul în mâna nebunului?
Să cumpere înţelepciunea?… Dar^(AS) n-are minte.
¹⁷ Prietenul^(AT) adevărat iubeşte oricând
şi în nenorocire ajunge ca un frate.
¹⁸ Omul^(AU) fără minte dă chezăşie,
se pune chezaş pentru aproapele său.
¹⁹ Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul
şi cine-şi^(AV) zideşte poarta prea înaltă îşi caută pieirea.
²⁰ Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea
şi cel cu limba^(AW) stricată cade în nenorocire.
²¹ Cine^(AX) dă naştere unui nebun va avea întristare
şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
²² O inimă^(AY) veselă este un bun leac,
dar un^(AZ) duh mâhnit usucă oasele.
²³ Cel rău primeşte daruri pe ascuns
ca să sucească^(BA) şi căile dreptăţii.
²⁴ Înţelepciunea^(BB) este în faţa omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
²⁵ Un fiu nebun aduce necaz^(BC) tatălui său
şi amărăciune celei ce l-a născut.
²⁶ Nu este bine să osândeşti^(BD) pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
²⁷ Cine^(BE) îşi înfrânează vorbele cunoaşte ştiinţa
şi cine are duhul potolit este un om priceput.
²⁸ Chiar^(BF) şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea
şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.

18 Cel ursuz caută ce-i place lui,
se supără de orice lucru bun.
² Nebunului nu-i este de învăţătură,
ci vrea să arate ce ştie el.
³ Când vine cel rău, vine şi dispreţul
şi, odată cu ruşinea, vine şi ocara.
⁴ Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape^(BG) adânci;
izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi^(BH) care curge întruna.
⁵ Nu^(BI) este bine să ai în vedere faţa celui rău,
ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată.
⁶ Vorbele nebunului aduc ceartă
şi gura lui înjură până stârneşte lovituri.
⁷ Gura^(BJ) nebunului îi aduce pieirea
şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet.
⁸ Cuvintele^(BK) bârfitorului sunt ca prăjiturile:
alunecă până în fundul măruntaielor.
⁹ Cine se leneveşte în lucrul lui
este frate^(BL) cu cel ce nimiceşte.
¹⁰ Numele Domnului este un turn^(BM) tare;
cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.
¹¹ Averea^(BN) este o cetate întărită pentru cel bogat;
în închipuirea lui, ea este un zid înalt.
¹² Înainte^(BO) de pieire, inima omului se îngâmfă,
dar smerenia merge înaintea slavei.
¹³ Cine răspunde fără^(BP) să fi ascultat
face o prostie şi îşi trage ruşinea.
¹⁴ Duhul omului îl sprijină la boală.
Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?
¹⁵ O inimă pricepută dobândeşte ştiinţa
şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.
¹⁶ Darurile^(BQ) unui om îi fac loc
şi-i deschid intrarea înaintea celor mari.
¹⁷ Cel care vorbeşte întâi în pricina lui pare că are dreptate,
dar vine celălalt şi-l ia la cercetare.
¹⁸ Sorţul pune capăt neînţelegerilor
şi hotărăşte între cei puternici.
¹⁹ Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită
şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti.
²⁰ Din rodul^(BR) gurii lui îşi satură omul trupul,
din venitul buzelor lui se satură.
²¹ Moartea^(BS) şi viaţa sunt în puterea limbii;
oricine o iubeşte îi va mânca roadele.
²² Cine^(BT) găseşte o nevastă bună găseşte fericirea;
este un har pe care-l capătă de la Domnul.
²³ Săracul vorbeşte rugându-se,
dar bogatul răspunde cu^(BU) asprime.
²⁴ Cine îşi face mulţi prieteni îi face spre nenorocirea lui,
dar^(BV) este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.