Ieremia 7-9

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Mustrări şi ameninţări

7 Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea^(A) Domnului: ² „Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta şi spune: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi înaintea Domnului!’ ³ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Îndreptaţi-vă căile^(B) şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta. ⁴ Nu vă hrăniţi^(C) cu nădejdi înşelătoare, zicând: «Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!» ⁵ Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea^(D) unii faţă de alţii, ⁶ dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge^(E) după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, ⁷ numai aşa^(F) vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara^(G) pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie. ⁸ Dar iată că voi vă hrăniţi^(H) cu nădejdi înşelătoare^(I), care nu slujesc la nimic. ⁹ Cum? Furaţi^(J), ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei^(K) pe care nu-i cunoaşteţi… ¹⁰ Şi apoi veniţi^(L) să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu^(M), şi ziceţi: «Suntem izbăviţi!», ca iarăşi să faceţi toate aceste urâciuni! ¹¹ Este Casa aceasta^(N), peste care este chemat Numele Meu, o peşteră^(O) de tâlhari înaintea voastră? Eu Însumi văd lucrul acesta, zice Domnul! ¹² Duceţi-vă dar la locul^(P) care-Mi fusese închinat la Silo, unde^(Q) pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut^(R) din pricina răutăţii poporului Meu Israel! ¹³ Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă^(S), şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat^(T), şi n-aţi răspuns, ¹⁴ voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo^(U). ¹⁵ Şi vă voi lepăda de la Faţa Mea, cum^(V) am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa^(W) lui Efraim!’ ¹⁶ Tu însă nu mijloci^(X) pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei şi nu stărui pe lângă Mine; căci^(Y) nu te voi asculta! ¹⁷ Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului? ¹⁸ Copiii^(Z) strâng lemne, părinţii aprind focul şi femeile frământă plămădeala ca să pregătească turte împărătesei cerului şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei^(AA), ca să Mă mânie. ¹⁹ Pe Mine Mă mânie ei^(AB) oare? zice Domnul. Nu, pe ei înşişi, spre ruşinea lor?’ ²⁰ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată, mânia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului, şi va arde, şi nu se va stinge.’ ²¹ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Adăugaţi^(AC) arderile voastre de tot la jertfele voastre şi mâncaţi-le carnea! ²² Căci n-am vorbit^(AD) nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nicio poruncă cu privire la arderi-de-tot şi jertfe în ziua când i-am scos din ţara Egiptului. ²³ Ci iată porunca pe care le-am dat-o: «Ascultaţi glasul^(AE) Meu, şi Eu voi fi^(AF) Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi!» ²⁴ Dar^(AG) ei n-au ascultat şi n-au luat aminte, ci au urmat^(AH) sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi^(AI) şi n-au mers înainte. ²⁵ Din ziua când au ieşit părinţii voştri din Egipt până în ziua de azi, v-am trimis^(AJ) pe toţi slujitorii Mei, prorocii, i-am trimis în fiecare zi, de^(AK) dimineaţă. ²⁶ Dar ei nu M-au ascultat^(AL), n-au luat aminte, şi-au înţepenit^(AM) gâtul şi au făcut^(AN) mai rău decât părinţii lor. ²⁷ Şi, chiar dacă le vei spune^(AO) toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta şi, dacă vei striga la ei, nu-ţi vor răspunde. ²⁸ De aceea, spune-le: «Acesta este poporul care n-ascultă glasul Domnului, Dumnezeului său, şi care nu^(AP) vrea să ia învăţătură; s-a dus adevărul^(AQ), a fugit din gura lor.» ²⁹ Acum, tunde-ţi^(AR) părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe; suie-te pe înălţimi şi fă o cântare de jale! Căci Domnul leapădă şi îndepărtează neamul de oameni care I-a aţâţat urgia. ³⁰ Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul, şi-au aşezat urâciunile^(AS) lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce. ³¹ Au zidit şi locuri înalte la Tofet^(AT), în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă^(AU) în foc fiii şi fiicele – lucru pe care Eu nu-l poruncisem^(AV) şi nici nu-Mi trecuse prin minte. ³² De aceea, iată^(AW), vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice Tofet şi valea Ben-Hinom, ci se va zice Valea Măcelului şi se vor îngropa^(AX) morţii la Tofet, din lipsă de loc. ³³ Trupurile moarte^(AY) ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului şi a fiarelor pământului, şi nimeni nu le va speria. ³⁴ Voi face astfel să înceteze^(AZ) în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, căci ţara^(BA) va ajunge un pustiu!’

8 ‘În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele prorocilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului. ² Le vor întinde în faţa Soarelui, în faţa Lunii şi în faţa întregii oştiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit^(BB), pe care i-au urmat, pe care i-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge^(BC), nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi^(BD) pe pământ. ³ Toţi cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea^(BE) decât viaţa, în toate locurile unde îi voi izgoni’, zice Domnul oştirilor. ⁴ Spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăşi?» ⁵ Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri^(BF), stăruie în înşelătorie^(BG) şi nu vrea să se întoarcă^(BH) la Dumnezeu? ⁶ Căci Eu^(BI) sunt cu luare-aminte şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căieşte de răutatea lui şi nu zice: «Ce am făcut?» Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă. ⁷ Chiar şi cocostârcul^(BJ) îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua^(BK), rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor, dar poporul Meu^(BL) nu cunoaşte Legea Domnului! ⁸ Cum puteţi voi să ziceţi: «Suntem înţelepţi şi Legea^(BM) Domnului este cu noi?» Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. ⁹ Înţelepţii^(BN) sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, şi ce înţelepciune au ei? ¹⁰ De aceea, pe nevestele^(BO) lor le voi da altora şi ogoarele lor, altor stăpâni. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig^(BP) mârşav, de la proroc până la preot, toţi înşală! ¹¹ Leagă în chip uşuratic^(BQ) rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace^(BR)! Pace!» Şi totuşi pace nu este. ¹² Vor fi daţi de ruşine^(BS), căci săvârşesc astfel de urâciuni; nu roşesc şi nu ştiu de ruşine, de aceea vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul. ¹³ Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie^(BT), nici smochine în smochin^(BU) şi frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele’.” ¹⁴ „Pentru ce şedem jos? Strângeţi-vă^(BV) şi haidem în cetăţile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite^(BW), pentru că am păcătuit împotriva Domnului. ¹⁵ Aşteptam^(BX) pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!” ¹⁶ „Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan^(BY) şi de vuietul nechezatului lor^(BZ) se cutremură toată ţara; vin, mănâncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc. ¹⁷ ‘Căci iată că trimit între voi nişte şerpi, nişte basilici, împotriva cărora nu^(CA) este niciun descântec, şi vă vor muşca’ ”, zice Domnul. ¹⁸ „Aş vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine. ¹⁹ Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară^(CB) depărtată.” „Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?” „Pentru ce M-au mâniat^(CC) ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” ²⁰ „Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!” ²¹ „Sunt zdrobit^(CD) de durerea fiicei poporului meu, mă doare^(CE), m-apucă groaza. ²² Nu este niciun leac alinător^(CF) în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?”

9 „O, de mi-ar fi capul plin^(CG) cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu! ² O, dac-aş avea un han de călători în pustie, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari^(CH) şi o ceată de mişei.” ³ „Au limba întinsă^(CI) ca un arc şi aruncă minciuna, şi nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară, căci merg din răutate în răutate şi nu^(CJ) Mă cunosc, zice Domnul. ⁴ Fiecare să se păzească^(CK) de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi, căci orice frate caută să înşele şi orice prieten umblă cu^(CL) bârfeli. ⁵ Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău. ⁶ Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască, zice Domnul. ⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, îi voi topi^(CM) în cuptor şi îi voi încerca. Căci cum aş putea^(CN) să mă port altfel cu fiica poporului Meu? ⁸ Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât^(CO) minciuni; cu gura vorbesc^(CP) aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse. ⁹ Să nu-i pedepsesc^(CQ) Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?” ¹⁰ „Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite^(CR) vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele^(CS) au fugit şi au pierit.” ¹¹ „Voi face şi Ierusalimul un morman^(CT) de pietre, o vizuină de şacali^(CU), şi cetăţile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori. ¹² Unde^(CV) este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?” ¹³ Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu şi nu l-au urmat, ¹⁴ ci au umblat^(CW) după aplecările inimii lor şi au mers după Baali, cum i-au^(CX) învăţat părinţii lor.” ¹⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni^(CY) poporul acesta cu pelin^(CZ) şi-i voi da să bea ape otrăvite. ¹⁶ Îi voi risipi^(DA) printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi voi trimite^(DB) sabia în urma lor până-i voi nimici.” ¹⁷ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Căutaţi şi chemaţi plângătoarele^(DC) să vină! Trimiteţi la femeile iscusite ca să vină! ¹⁸ Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din^(DD) ochi şi să curgă apa din pleoapele noastre! ¹⁹ Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiţi! Cât de jalnic^(DE) suntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!’ ” ²⁰ „Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voştri cântece de jale, învăţaţi-vă plângeri unele pe altele! ²¹ Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti; a nimicit pe copii^(DF) pe uliţă şi pe tineri în pieţe.” ²² Spune: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul^(DG) pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!’ ²³ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Înţeleptul^(DH) să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. ²⁴ Ci^(DI) cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci^(DJ) în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul. ²⁵ Iată, vin zilele, zice Domnul, când^(DK) voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, care nu sunt tăiaţi împrejur cu inima, ²⁶ pe egipteni, pe iudei, pe edomiţi, pe amoniţi, pe moabiţi, pe toţi cei ce îşi rad^(DL) colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur şi toată casa lui Israel are inima^(DM) netăiată împrejur’.”