Isaia 31-35

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

31 Vai de cei ce^(A) se pogoară în Egipt după ajutor, se bizuiesc^(B) pe cai şi se încred în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel şi nu^(C) caută pe Domnul! ² Dar şi El este înţelept şi aduce nenorocirea şi nu^(D) Îşi ia vorbele înapoi, ci Se ridică împotriva casei celor răi şi împotriva ajutorului celor ce săvârşesc nelegiuirea. ³ Căci egipteanul este om^(E), nu Dumnezeu, şi caii lui sunt carne, nu duh. Doar mâna să-Şi întindă Domnul, şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea şi vor pieri cu toţii. ⁴ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Cum^(F) mugesc leul şi puiul de leu asupra prăzii, în ciuda tuturor păstorilor strânşi împotriva lui, şi nu se înspăimântă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, aşa^(G) Se va pogorî şi Domnul oştirilor să lupte pe Muntele Sionului şi pe dealul lui. ⁵ Cum^(H) îşi întind păsările aripile peste puii lor, aşa va ocroti Domnul oştirilor Ierusalimul, îl va ocroti^(I) şi-l va izbăvi, îl va cruţa şi-l va mântui. – ⁶ Întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut^(J) mult, copii ai lui Israel. – ⁷ Căci în ziua aceea, fiecare îşi va lepăda^(K) idolii de argint şi de aur, pe care vi i-aţi făcut cu mâinile voastre nelegiuite^(L). ⁸ Şi asirianul va cădea^(M) ucis de o sabie, dar nu a unui om: îl va nimici o sabie, dar nu este a unui om; va fugi de sabie şi tinerii lui războinici vor fi robiţi. ⁹ Stânca lui se va topi de groază^[a](N), şi căpeteniile lui vor tremura înaintea steagului – zice Domnul –, care Îşi are focul în Sion şi cuptorul în Ierusalim.”

32 „Atunci împăratul^(O) va împărăţi cu dreptate şi voievozii vor cârmui cu nepărtinire. ² Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un^(P) loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete. ³ Ochii^(Q) celor ce văd nu vor mai fi legaţi şi urechile celor ce aud vor lua aminte. ⁴ Inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege şi limba gângavilor va vorbi iute şi desluşit. ⁵ Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă. ⁶ Căci nebunul spune nebunii şi inima lui gândeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit şi să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămând şi să ia băutura celui însetat. ⁷ Armele mişelului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar când pricina săracului este dreaptă. ⁸ Dar cel ales la suflet face planuri alese şi stăruie în planurile lui alese. – ⁹ Femei fără grijă^(R), sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvântul meu! ¹⁰ Într-un an şi câteva zile, veţi tremura, nepăsătoarelor, căci se va duce culesul viilor şi strângerea poamelor nu va mai veni. ¹¹ Îngroziţi-vă, voi, cele fără grijă! Tremuraţi, nepăsătoarelor! Dezbrăcaţi-vă, dezgoliţi-vă şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale! ¹² Bateţi-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumuseţea câmpiilor şi de rodnicia viilor. ¹³ Pe^(S) pământul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii^(T) celei vesele. ¹⁴ Casa împărătească^(U) este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele şi turmele vor paşte ¹⁵ până când se va turna Duhul^(V) de sus peste noi; atunci pustia^(W) se va preface în pământ şi pomătul va fi privit ca o pădure. ¹⁶ Atunci, nepărtinirea va locui în pustie şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt. ¹⁷ Lucrarea^(X) neprihănirii va fi pacea; roadele neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie. ¹⁸ Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite. ¹⁹ Dar pădurea va fi prăbuşită sub grindină şi cetatea^(Y) plecată adânc^(Z). ²⁰ Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului^(AA) şi măgarului!”

33 „Vai de tine, pustiitorule^(AB), care totuşi n-ai fost pustiit; care jefuieşti, şi n-ai fost jefuit încă! După^(AC) ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit şi tu.” ² „Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine^(AD). Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie! ³ Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăştie.” ⁴ „Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.” ⁵ Domnul^(AE) este înălţat, şi locuieşte în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate. ⁶ „Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului. ⁷ Iată, vitejii strigă afară; solii^(AF) păcii plâng cu amar. ⁸ Drumurile^(AG) sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur^(AH) a rupt legământul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni. ⁹ Ţara^(AI) jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tânjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza. ¹⁰ „Acum^(AJ) Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica. ¹¹ Aţi^(AK) zămislit fân şi naşteţi paie de mirişte; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înşivă vă va arde de tot. ¹² Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca^(AL) nişte spini tăiaţi care ard în foc.” ¹³ „Voi, cei^(AM) de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, vedeţi puterea mea!” ¹⁴ Păcătoşii sunt îngroziţi în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: „Cine dintre noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine dintre noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?” ¹⁵ Cel ce umblă^(AN) în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge şi îşi^(AO) leagă ochii ca să nu vadă răul, ¹⁶ acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi. ¹⁷ „Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei. ¹⁸ Inima ta îşi va aduce aminte de groaza trecută şi va zice: ‘Unde^(AP) este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?’ ¹⁹ Atunci nu vei mai vedea pe poporul^(AQ) acela îndrăzneţ, pe poporul^(AR) cu vorbirea încâlcită, de n-o puteai înţelege, cu limba gângavă, de n-o puteai pricepe. ²⁰ Priveşte^(AS) Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul^(AT) ca locuinţă liniştită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi^(AU) nu^(AV) vor mai fi scoşi niciodată şi ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. ²¹ Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pârâuri late, unde totuşi nu pătrund corăbii cu lopeţi şi nu trece niciun vas puternic. ²² Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul^(AW) nostru, Domnul^(AX) este Împăratul nostru: El ne mântuieşte! ²³ Funiile tale s-au slăbit, aşa că nu mai pot strânge piciorul catargului şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că până şi ologii iau parte la ea. ²⁴ Niciun locuitor nu zice: ‘Sunt bolnav!’ Poporul^(AY) Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.”

34 Apropiaţi-vă^(AZ), neamuri, să auziţi! Popoare, luaţi aminte! S-asculte^(BA) pământul, el şi ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei! ² Căci Domnul este mâniat pe toate neamurile şi plin de urgie pe toată oştirea lor: El le nimiceşte cu desăvârşire, le măcelăreşte de tot. ³ Morţii lor sunt aruncaţi, trupurile lor moarte miros greu^(BB) şi se topesc munţii de sângele lor. ⁴ Toată^(BC) oştirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul^(BD) ca o carte şi^(BE) toată oştirea lor cade, cum cade frunza^(BF) de viţă, cum cade frunza de smochin. ⁵ „Căci sabia^(BG) Mea – zice Domnul – s-a îmbătat în ceruri; iată, se^(BH) va pogorî asupra Edomului, asupra poporului, pe care l-am sortit nimicirii, ca să-l pedepsesc.” ⁶ Sabia Domnului este plină de sânge, unsă cu grăsime, cu sângele mieilor şi ţapilor, cu grăsimea rărunchilor berbecilor; căci Domnul^(BI) ţine un praznic de jertfe la Boţra şi un mare măcel este în ţara Edomului. ⁷ Bivolii cad împreună cu ei şi boii, împreună cu taurii; ţara lor se adapă cu sânge şi ţărâna se umple de grăsime. ⁸ Căci este o zi de răzbunare^(BJ) a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion. ⁹ Pâraiele^(BK) Edomului se vor preface în smoală şi pulberea lui, în pucioasă; da, ţara lui va fi ca smoala care arde. ¹⁰ Nu se va stinge nici zi, nici noapte, şi fumul^(BL) lui se va înălţa în veci. Din^(BM) veac în veac va fi pustiit şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci. ¹¹ Ci^(BN) pelicanul şi ariciul îl vor stăpâni, bufniţa şi corbul îl vor locui. Se^(BO) va întinde peste el funia pustiirii şi cumpăna nimicirii. ¹² Nu vor mai fi în el fruntaşi, ca să aleagă un împărat şi toţi voievozii lui vor fi nimiciţi. ¹³ În casele lui împărăteşti vor creşte spinii^(BP); în cetăţuile lui, mărăcini şi urzici. Acolo^(BQ) vor fi locuinţa şacalilor şi vizuina struţilor. ¹⁴ Fiarele din pustie se vor întâlni acolo cu câinii sălbatici şi ţapii păroşi se vor chema unii pe alţii. Acolo îşi va avea locuinţa năluca nopţii şi îşi va găsi un loc de odihnă. ¹⁵ Acolo îşi va face cuibul şarpele de noapte, îşi va pune ouăle, le va cloci şi îşi va strânge puii la umbra lui; acolo se vor strânge toţi ulii: fiecare la tovarăşul lui. ¹⁶ Căutaţi în cartea^(BR) Domnului şi citiţi! Niciuna din toate acestea nu va lipsi, nici una, nici alta nu va da greş, căci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strânge acele sălbăticiuni. ¹⁷ El a tras la sorţ pentru ele şi mâna Lui le-a împărţit cu funia de măsurat ţara aceasta: ele o vor stăpâni totdeauna şi o vor locui din veac în veac.

35 Pustia^(BS) şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul; ² se va acoperi^(BT) cu flori şi va sări de bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru. ³ „Întăriţi^(BU) mâinile slăbănogite şi întăriţi genunchii care se clatină. ⁴ Spuneţi celor slabi de inimă: ‘Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El Însuşi va veni şi vă va mântui’.” ⁵ Atunci se vor deschide ochii^(BV) orbilor, se vor deschide urechile^(BW) surzilor; ⁶ atunci şchiopul^(BX) va sări ca un cerb şi limba^(BY) mutului va cânta de bucurie, căci în pustie vor ţâşni ape şi în pustietate pâraie; ⁷ marea de nisip se va preface în iaz şi pământul uscat, în izvoare^(BZ) de ape. În vizuina care slujea^(CA) de culcuş şacalilor, vor creşte trestii şi papură. ⁸ Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat^(CB) nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte nu vor putea să se rătăcească. ⁹ Pe calea aceasta nu va fi niciun leu^(CC) şi nicio fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei^(CD) răscumpăraţi vor umbla pe ea. ¹⁰ Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea^(CE) şi gemetele vor fugi!