Ioan 16-18

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Prigonirea ucenicilor

16 „V-am spus aceste lucruri pentru ca ele să^(A) nu fie pentru voi un prilej de cădere. ² Au^(B) să vă dea afară din sinagogi, ba încă va veni vremea când oricine^(C) vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. ³ Şi se vor purta astfel^(D) cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. ⁴ V-am spus aceste^(E) lucruri pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu^(F) vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.

Lucrarea Mângâietorului

⁵ Acum Mă duc^(G) la Cel ce M-a trimis şi nimeni din voi nu Mă întreabă: ‘Unde Te duci?’ ⁶ Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea^(H)v-a umplut inima. ⁷ Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul^(I) nu va veni la voi, dar, dacă^(J) Mă duc, vi-L voi trimite. ⁸ Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. ⁹ În ce priveşte^(K) păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine; ¹⁰ în ce priveşte neprihănirea^(L), fiindcă^(M)Mă duc la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea; ¹¹ în ce priveşte^(N) judecata, fiindcă stăpânitorul^(O) lumii acesteia este judecat. ¹² Mai am să vă spun multe lucruri, dar^(P) acumnu le puteţi purta. ¹³ Când va veni Mângâietorul, Duhul^(Q) adevărului, are să vă^(R)călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. ¹⁴ El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. ¹⁵ Tot^(S) ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

Întristarea prefăcută în bucurie

¹⁶ Peste puţină^(T)vreme, nu Mă veţi mai vedea, apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că^(U) Mă duc la Tatăl.” ¹⁷ La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: ‘Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea’şi ‘Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea’şi ‘Pentru că Mă duc la Tatăl’?” ¹⁸ Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: ‘Peste puţină vreme’? Nu ştim ce vrea să spună.” ¹⁹ Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: ‘Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea’ şi ‘Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea’? ²⁰ Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. ²¹ Femeia^(V), când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume. ²² Tot aşa^(W) şi voi, acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se^(X)va bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. ²³ În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat^(Y), adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. ²⁴ Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca^(Z) bucuria voastră să fie deplină.

Cuvinte de rămas-bun

²⁵ V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl. ²⁶ În ziua aceea^(AA), veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. ²⁷ Căci^(AB) Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi^(AC)crezut că am ieşit de la Dumnezeu. ²⁸ Am ieşit^(AD) de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.” ²⁹ Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nicio pildă. ³⁰ Acum cunoaştem că^(AE) ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva, de aceea credem^(AF) că ai ieşit de la Dumnezeu.” ³¹ „Acum credeţi?” le-a răspuns Isus. ³² „Iată^(AG)că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare^(AH) la ale lui, şi pe Mine Mă veţi lăsa singur, dar^(AI) nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine. ³³ V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în^(AJ) Mine. În^(AK) lume veţi avea necazuri, dar^(AL)îndrăzniţi, Eu am biruit^(AM)lumea.”

Rugăciunea lui Isus

17 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a^(AN)sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, ² după cum^(AO)I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe^(AP) care I i-ai dat Tu. ³ Şi viaţa^(AQ) veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul^(AR) Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care^(AS) L-ai trimis Tu. ⁴ Eu^(AT) Te-am proslăvit pe pământ, am^(AU) sfârşit lucrarea pe care^(AV) Mi-ai dat-o s-o fac. ⁵ Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe^(AW) care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. ⁶ Am^(AX) făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care^(AY)Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. ⁷ Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine. ⁸ Căci le-am dat cuvintele pe care^(AZ) Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi^(BA)au crezut că Tu M-ai trimis. ⁹ Pentru ei Mă rog. Nu^(BB)Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi – ¹⁰ tot ce este al Meu este al Tău şi ce este al^(BC) Tău este al Meu – şi Eu sunt proslăvit în ei. ¹¹ Eu^(BD)nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte^(BE), în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca^(BF) ei să fie una, cum^(BG) suntem şi Noi. ¹² Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu^(BH) am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat şi^(BI) niciunul din ei n-a pierit, afară^(BJ) de fiul pierzării, ca^(BK)să se împlinească Scriptura. ¹³ Dar, acum, Eu vin la Tine şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. ¹⁴ Le-am^(BL)dat Cuvântul Tău, şi^(BM) lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum^(BN) Eu nu sunt din lume. ¹⁵ Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i^(BO) păzeşti de cel rău. ¹⁶ Ei^(BP) nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. ¹⁷ Sfinţeşte-i^(BQ) prin adevărul Tău: Cuvântul^(BR) Tău este adevărul. ¹⁸ Cum^(BS) M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. ¹⁹ Şi^(BT) Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. ²⁰ Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. ²¹ Mă rog ca^(BU) toţi să fie una, cum Tu^(BV), Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. ²² Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca^(BW) ei să fie una, cum şi Noi suntem una – ²³ Eu în ei şi Tu în Mine –, pentru ca^(BX)ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. ²⁴ Tată^(BY), vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă^(BZ) Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. ²⁵ Neprihănitule Tată, lumea^(CA) nu Te-a cunoscut, dar Eu^(CB) Te-am cunoscut şi aceştia^(CC) au cunoscut că Tu M-ai trimis. ²⁶ Eu^(CD) le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu^(CE) care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei.”

Prinderea lui Isus

18 După ce a rostit aceste vorbe, Isus a^(CF) plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron^(CG), unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Lui. ² Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că^(CH) Isus, de multe ori, Se adunase acolo cu ucenicii Lui. ³ Iuda deci^(CI) a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme. ⁴ Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?” ⁵ Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei. ⁶ Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. ⁷ El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. ⁸ Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.” ⁹ A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe^(CJ) niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat”. ¹⁰ Simon Petru^(CK), care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. ¹¹ Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul^(CL)pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”

Isus înaintea lui Ana şi Caiafa

¹² Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat. ¹³ L-au^(CM) dus întâi la Ana^(CN), căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. ¹⁴ Şi^(CO) Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod”. ¹⁵ Simon Petru^(CP) mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot. ¹⁶ Petru^(CQ) însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru. ¹⁷ Atunci, slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el. ¹⁸ Robii şi aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea. ¹⁹ Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. ²⁰ Isus i-a răspuns: „Eu^(CR) am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. ²¹ Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.” ²² La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a^(CS) dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?” ²³ Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?” ²⁴ Ana^(CT) L-a trimis legat la marele preot Caiafa. ²⁵ Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei^(CU) i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt”. ²⁶ Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” ²⁷ Petru iar s-a lepădat. Şi îndată^(CV) a cântat cocoşul.

Isus înaintea lui Pilat

²⁸ Au adus^(CW) pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele. ²⁹ Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?” ³⁰ Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale”. ³¹ Atunci, Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după legea voastră”. „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. ³² Aceasta s-a întâmplat ca^(CX) să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. ³³ Pilat^(CY) a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” ³⁴ Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?” ³⁵ Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?” ³⁶ „Împărăţia^(CZ) Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns^(DA) Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este^(DB) de aici.” ³⁷ „Atunci, un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” ³⁸ Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”

Isus şi Baraba

După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu^(DC) nu găsesc nicio vină în El. ³⁹ Dar^(DD), fiindcă voi aveţi obicei să vă slobod pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?” ⁴⁰ Atunci^(DE), toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba^(DF) era un tâlhar.