Faptele Apostolilor 28

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Trei luni în insula Malta

28 După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul^(A) se chema Malta. ² Barbarii^(B) ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită, ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua şi se lăsase un frig mare. ³ Pavel strânsese o grămadă de mărăcini şi-i pusese pe foc; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii şi s-a lipit de mâna lui. ⁴ Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaş, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare”. ⁵ Pavel a scuturat năpârca în foc şi n-a simţit niciun rău. ⁶ Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă niciun^(C) rău, şi-au schimbat părerea şi ziceau^(D) că este un zeu.

Vindecarea tatălui lui Publius

⁷ În împrejurimi erau moşiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă, trei zile. ⁸ Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat^(E), a pus^(F) mâinile peste el şi l-a vindecat. ⁹ Atunci, au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela şi au fost vindecaţi. ¹⁰ Ni s-a dat mare cinste^(G) şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.

Sosirea la Roma

¹¹ După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor. ¹² Am ajuns la Siracusa şi am rămas acolo trei zile. ¹³ De acolo, am mers înainte, pe lângă coastă şi am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole, ¹⁴ unde am dat peste nişte fraţi, care ne-au rugat să mai rămânem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma. ¹⁵ Din Roma ne-au ieşit înainte, până în „Forul lui Apiu” şi până la „Cele Trei Cârciumi”, fraţii, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat. ¹⁶ Când am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui^(H) Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit cu un ostaş care-l păzea.

Pavel propovăduieşte la Roma

¹⁷ După trei zile, Pavel a chemat pe mai-marii iudeilor şi, când s-au adunat, le-a zis: „Fraţilor, fără să fi făcut^(I) ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am^(J) fost băgat la închisoare în Ierusalim şi de acolo am fost dat în mâinile romanilor. ¹⁸ După ce m-au supus la cercetare^(K), ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte. ¹⁹ Dar iudeii s-au împotrivit şi am^(L) fost silit să cer să fiu judecat de cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu. ²⁰ De aceea, v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi, căci din pricina^(M) nădejdii lui Israel port eu acest^(N) lanţ.” ²¹ Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine şi n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine. ²² Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni stârneşte^(O) împotrivire.” ²³ I-au hotărât o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit^(P) Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi şi a căutat să-i încredinţeze, prin^(Q) Legea lui Moise şi prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă până seara. ²⁴ Unii^(R) au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut. ²⁵ Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinţii voştri, ²⁶ când a zis: ‘Du-te^(S) la poporul acesta şi zi-i: Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. ²⁷ Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.’ ²⁸ Să ştiţi dar că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor^(T) şi o vor asculta.” ²⁹ Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.

Pavel stă şi propovăduieşte doi ani la Roma

³⁰ Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă, ³¹ propovăduia^(U) Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.