Ezechiel 5-8

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

5 „Şi tu, fiul omului, ia o sabie ascuţită, ia-o ca brici de ras şi trece-o^(A) peste cap şi barbă. Ia apoi o cumpănă de cântărit şi împarte părul. ² O treime^(B) din el arde-o în foc, în mijlocul cetăţii^(C), când se vor împlini zilele^(D) împresurării; o treime ia-o şi taie-o cu sabia de jur împrejurul cetăţii; iar o treime risipeşte-o în vânt, căci voi trage sabia după ei. ³ Totuşi^(E) ia vreo câţiva peri şi strânge-i în poalele hainei tale. ⁴ Din aceştia să mai iei iarăşi vreo câţiva, să-i arunci în foc şi să-i arzi^(F) în foc. Din ei va ieşi un foc împotriva întregii case a lui Israel.” ⁵ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Acesta este Ierusalimul! Eu îl pusesem în mijlocul neamurilor şi de jur împrejurul lui sunt ţări. ⁶ Dar el s-a răzvrătit împotriva legilor şi poruncilor Mele şi s-a făcut mai vinovat decât neamurile şi ţările de primprejur, căci a nesocotit legile Mele, n-a urmat poruncile Mele.” ⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentru că aţi fost mai îndărătnici decât neamurile care vă înconjoară; pentru că n-aţi urmat poruncile Mele şi n-aţi împlinit legile Mele şi n-aţi lucrat nici măcar după^(G) legile neamurilor care vă înconjoară, ⁸ din pricina aceasta, aşa zice Domnul, Dumnezeu: ‘Iată, am necaz pe tine şi voi aduce la îndeplinire în mijlocul tău judecăţile Mele, sub ochii neamurilor. ⁹ Din pricina tuturor urâciunilor tale, îţi voi face^(H) ce n-am făcut niciodată şi nici nu voi mai face vreodată. ¹⁰ De aceea, părinţii vor mânca^(I) pe copiii lor în mijlocul tău şi copiii vor mânca pe părinţii lor; Îmi voi împlini judecăţile împotriva ta şi voi risipi^(J) în toate vânturile pe toţi cei ce vor mai rămâne din tine. ¹¹ De aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, pentru că Mi-ai pângărit^(K) Locaşul Meu cel Sfânt cu toţi idolii şi toate urâciunile^(L) tale, şi Eu Îmi voi întoarce ochii de la tine; ochiul Meu^(M) va fi fără milă şi nu Mă voi îndura. ¹² O treime^(N) din locuitorii tăi va muri de ciumă şi va fi nimicită de foamete în mijlocul tău: o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău şi o treime o voi risipi^(O) în toate vânturile şi voi scoate sabia^(P) după ei. ¹³ Îmi voi potoli^(Q) astfel mânia, Îmi voi domoli^(R) astfel urgia cu ei şi Mă^(S) voi răzbuna ca să ştie^(T) că Eu, Domnul, am vorbit în mânia Mea, vărsându-Mi urgia peste ei. ¹⁴ Te voi preface^(U) într-un pustiu, te voi face de ocară printre neamurile care te înconjoară înaintea tuturor trecătorilor. ¹⁵ Vei ajunge de ocară^(V) şi de ruşine, vei fi o pildă şi o groază pentru neamurile care te înconjoară când voi aduce la îndeplinire judecăţile Mele împotriva ta, cu mânie, cu urgie şi cu^(W) pedepse aspre – Eu, Domnul, o spun – când voi arunca^(X) împotriva lor săgeţile nimicitoare ale foametei, care dau moartea şi pe care le voi trimite să vă nimicească. ¹⁶ Căci la nenorocirile voastre voi mai adăuga şi foametea şi vă voi sfărâma toiagul^(Y) pâinii. ¹⁷ Voi trimite împotriva voastră nu numai foametea, ci şi fiarele^(Z) sălbatice, care vă vor lăsa fără copii. Ciuma^(AA) şi vărsarea de sânge vor trece prin mijlocul tău; voi aduce peste tine şi sabia. Eu, Domnul, vorbesc’.”

6 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului^(AB), întoarce-ţi faţa spre munţii^(AC) lui Israel, proroceşte împotriva lor ³ şi zi: ‘Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului, Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, către munţi şi dealuri, către văgăuni şi văi: «Iată, voi aduce sabia împotriva voastră şi vă voi nimici^(AD) înălţimile. ⁴ Altarele voastre vor fi pustiite, stâlpii voştri închinaţi soarelui vor fi sfărâmaţi şi voi face^(AE) ca morţii voştri să cadă înaintea idolilor voştri. ⁵ Voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea idolilor lor şi vă voi risipi oasele în jurul altarelor voastre. ⁶ Pretutindeni pe unde locuiţi, cetăţile vă vor fi nimicite şi înălţimile, pustiite; altarele voastre vor fi surpate şi părăsite, idolii voştri vor fi sfărâmaţi şi vor pieri, stâlpii voştri închinaţi Soarelui vor fi tăiaţi şi lucrările voastre, nimicite. ⁷ Morţii vor cădea în mijlocul vostru şi veţi şti^(AF) că Eu sunt Domnul. ⁸ Dar^(AG) voi lăsa câteva rămăşiţe dintre voi, care vor scăpa de sabie printre neamuri când veţi fi risipiţi în felurite ţări. ⁹ Şi cei ce vor scăpa din voi îşi vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi^(AH) inima preacurvară şi necredincioasă şi ochii^(AI) care au curvit după idolii lor. Atunci le va fi scârbă^(AJ) de ei înşişi din pricina mişeliilor pe care le-au făcut, din pricina tuturor urâciunilor lor. ¹⁰ Şi vor şti că Eu sunt Domnul şi că nu degeaba i-am ameninţat că le voi trimite toate aceste rele».’ ¹¹ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Bate din mâini^(AK), dă din picioare şi zi: «Vai!» pentru toate urâciunile cele rele ale casei lui Israel care va^(AL) cădea lovită de sabie, de foamete şi de ciumă. ¹² Cine va fi departe va muri de ciumă şi cine va fi aproape va cădea ucis de sabie, iar cine va rămâne şi va fi împresurat va pieri de foame. Aşa^(AM) Îmi voi potoli urgia asupra lor. ¹³ Şi veţi şti^(AN) că Eu sunt Domnul când morţii lor vor fi în mijlocul idolilor lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt^(AO), pe toate vârfurile^(AP) munţilor, sub^(AQ) orice copac verde, sub orice stejar stufos, acolo unde aduceau tămâie cu miros plăcut tuturor idolilor lor. ¹⁴ Îmi voi întinde^(AR) mâna împotriva lor şi voi face ţara deşartă şi pustie, de la pustie până la Dibla^(AS), pretutindeni unde locuiesc. Şi vor şti că Eu sunt Domnul.’ ”

7 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Şi tu, fiul omului, ascultă. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, despre ţara lui Israel: ‘Vine sfârşitul^(AT), vine sfârşitul peste cele patru margini ale ţării! ³ Acum vine sfârşitul peste tine; Îmi voi trimite mânia împotriva ta, te voi judeca^(AU) după faptele tale. Şi te voi pedepsi pentru toate urâciunile tale. ⁴ Ochiul Meu va fi fără milă^(AV) pentru tine şi nu Mă voi îndura, ci te voi pedepsi după faptele tale, cu toate că urâciunile tale vor fi în mijlocul tău şi ar trebui să te ajute. Şi veţi şti^(AW) că Eu sunt Domnul.’ ⁵ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenită! ⁶ Vine sfârşitul, vine sfârşitul; se trezeşte împotriva ta! Iată că a şi venit! ⁷ Îţi vine rândul^(AX), locuitor al ţării! Vine vremea^(AY), se apropie ziua de necaz, şi nu de bucurie, pe munţi! ⁸ Acum Îmi voi vărsa în curând urgia^(AZ) peste tine, Îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca^(BA) după faptele tale şi te voi pedepsi pentru toate minciunile tale. ⁹ Ochiul Meu^(BB) va fi fără milă şi nu Mă voi îndura; te voi pedepsi după faptele tale, măcar că urâciunile tale vor fi în mijlocul tău şi ar trebui să te ajute. Şi veţi şti^(BC) că Eu sunt Domnul, Cel ce loveşte! ¹⁰ Iată ziua! Iată-o că vine! Îţi vine^(BD) rândul! Înfloreşte toiagul, odrăsleşte mândria! ¹¹ Silnicia^(BE) s-a înălţat ca să slujească de toiag răutăţii; nu mai rămâne nimic din ei, nici din gloata lor gălăgioasă, nici din bogăţia lor! Şi nimeni^(BF) nu-i boceşte! ¹² Vine vremea^(BG), se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mâhnească vânzătorul! Căci izbucneşte mânia împotriva întregii lor mulţimi. ¹³ Nu, vânzătorul nu va mai căpăta înapoi ce a vândut, chiar dacă ar mai fi printre cei vii; căci prorocia împotriva întregii lor mulţimi nu va fi schimbată şi din pricina nelegiuirii lui niciunul nu-şi va păstra viaţa. ¹⁴ Sună trâmbiţa, totul este gata, dar nimeni nu merge la luptă, căci urgia Mea izbucneşte împotriva întregii lor mulţimi. ¹⁵ Afară^(BH) bântuie sabia, în casă ciuma şi foametea! Cine este la câmp va muri de sabie, iar cine este în cetate va fi mâncat de foamete şi ciumă. ¹⁶ Fugarii^(BI) lor, când scapă, stau pe munţi, ca nişte porumbei ai văilor, văitându-se toţi, fiecare de nelegiuirea lui. ¹⁷ Mâinile^(BJ) tuturor au slăbit şi genunchii tuturor se topesc ca apa. ¹⁸ Se încing^(BK) cu saci şi-i apucă^(BL) groaza. Toate feţele sunt acoperite de ruşine şi toate capetele sunt rase. ¹⁹ Îşi vor arunca argintul pe uliţe şi aurul lor le va fi o scârbă. Argintul^(BM) sau aurul lor nu poate să-i scape în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele, căci el i-a aruncat^(BN) în nelegiuirea lor. ²⁰ Se făleau cu podoaba lor măreaţă şi cu ea au făcut^(BO) icoanele urâciunilor lor, ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface în scârbă pentru ei. ²¹ O voi da de jaf în mâinile străinilor şi ca pradă nelegiuiţilor pământului ca s-o pângărească. ²² Îmi voi întoarce faţa de la ei şi Mi se va pângări Locaşul Meu cel Sfânt; da, prădătorii vor pătrunde în el şi-l vor pângări. ²³ Pregătiţi lanţurile! Căci ţara^(BP) este plină de omoruri şi cetatea este plină de silnicie. ²⁴ Voi aduce popoarele cele mai rele ca să pună mâna pe casele lor; voi pune capăt mândriei celor puternici şi sfintele lor locaşuri vor fi pângărite. ²⁵ Vine prăpădul! Ei caută scăpare, dar scăpare nu-i! ²⁶ Vine nenorocire peste^(BQ) nenorocire, zvon după zvon. Ei cer^(BR) vedenii prorocilor, dar preoţii nu mai cunosc Legea, şi bătrânii nu mai pot da sfaturi. ²⁷ Împăratul jeleşte, voievodul se înspăimântă şi mâinile poporului ţării tremură. Le voi face după umbletele lor, îi voi judeca după cuviinţă, şi vor şti^(BS) că Eu sunt Domnul.’ ”

8 În al şaselea an, în ziua a cincea a lunii a şasea, pe când şedeam în casă, şi bătrânii^(BT) lui Iuda şedeau înaintea mea, mâna^(BU) Domnului, Dumnezeu, a căzut peste mine. ² M-am uitat^(BV), şi iată că era un chip care avea o înfăţişare de om; de la coapse în jos era foc şi de la coapse în sus era ceva strălucitor, ca nişte aramă^(BW) lustruită. ³ El a întins^(BX) ceva ca o mână şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit^(BY) între pământ şi cer şi m-a^(BZ) dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul^(CA) idolului geloziei, care stârnea^(CB) gelozia Domnului. ⁴ Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, aşa cum o văzusem^(CC) în vale. ⁵ El mi-a zis: „Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!” Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare. ⁶ Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urâciuni pe care le săvârşeşte aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Sfântul Meu Locaş? Dar vei mai vedea şi alte urâciuni şi mai mari!” ⁷ Atunci m-a dus la poarta curţii. M-am uitat, şi iată că era o gaură în perete! ⁸ Şi mi-a zis: „Fiul omului, ia sapă în perete!” Am săpat în zid, şi iată că era o uşă. ⁹ Şi mi-a zis: „Intră şi vezi urâciunile cele rele pe care le săvârşesc ei aici!” ¹⁰ Am intrat şi m-am uitat, şi iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare şi de dobitoace urâcioase şi toţi idolii casei lui Israel zugrăviţi pe perete de jur împrejur. ¹¹ Înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mână şi se înălţa un nor gros de tămâie. ¹² Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: ‘Nu ne vede^(CD) Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!’ ” ¹³ Şi mi-a zis: „Vei mai vedea şi alte urâciuni mari pe care le săvârşesc ei!” ¹⁴ Şi m-a dus la intrarea porţii Casei Domnului dinspre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei care plângeau pe Tamuz. ¹⁵ Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urâciuni mai mari decât acestea!” ¹⁶ Şi m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Şi iată că, la uşa Templului Domnului, între pridvor^(CE) şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci^(CF) de oameni cu dosul^(CG) întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit şi se închinau înaintea Soarelui^(CH), spre răsărit. ¹⁷ Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie^(CI) şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas! ¹⁸ De aceea^(CJ), şi Eu voi lucra cu urgie, ochiul Meu^(CK) va fi fără milă şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga^(CL) în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.”