Ezechiel 1-4

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Chemarea lui Ezechiel

1 În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinşii de război de la^(A) râul Chebar, s-au deschis^(B) cerurile şi am avut vedenii^(C) dumnezeieşti. ² În a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei^(D) împăratului Ioiachin –, ³ Cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara haldeenilor, lângă râul Chebar, şi acolo a venit mâna^(E) Domnului peste el. ⁴ M-am uitat şi iată că au venit de la miazănoapte^(F) un vânt^(G) năpraznic, un nor gros şi un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului. ⁵ Tot în mijloc^(H), se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare^(I) avea o asemănare^(J) omenească. ⁶ Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare avea patru aripi. ⁷ Picioarele lor erau drepte şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel şi scânteiau^(K) ca nişte aramă lustruită. ⁸ Sub aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mâini^(L) de om şi toate patru aveau feţe şi aripi. ⁹ Aripile^(M) lor erau prinse una de alta. Şi, când mergeau^(N), nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte. ¹⁰ Cât despre chipul^(O) feţelor lor era aşa: înainte, toate^(P) aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau^(Q) câte o faţă de leu; la stânga lor^(R), toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o^(S) faţă de vultur. ¹¹ Aripile fiecăreia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două^(T) le acopereau trupurile. ¹² Fiecare^(U) mergea drept înainte, şi anume, încotro le mâna^(V) duhul să meargă, într-acolo mergeau, iar în mersul lor nu se^(W) întorceau în nicio parte. ¹³ În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, care ardeau, şi ceva ca nişte făclii^(X) umbla încoace şi încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare şi din el ieşeau fulgere. ¹⁴ Făpturile vii însă, când alergau^(Y) şi se întorceau, erau ca fulgerul^(Z). ¹⁵ Mă uitam la aceste făpturi vii şi iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată^(AA) la fiecare din cele patru feţe ale lor. ¹⁶ Înfăţişarea^(AB) acestor roţi şi materialul din care erau făcute păreau de hrisolit^(AC) şi toate patru aveau aceeaşi întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roţi. ¹⁷ Când mergeau^(AD), alergau pe toate cele patru laturi ale lor şi nu se întorceau deloc în mersul lor. ¹⁸ Aveau nişte obezi de o înălţime înspăimântătoare şi, pe obezile lor, cele patru roţi erau pline cu ochi^(AE) de jur împrejur. ¹⁹ Când mergeau^(AF) făpturile vii, mergeau şi roţile pe lângă ele şi, când se ridicau făpturile vii de la pământ, se ridicau şi roţile. ²⁰ Unde^(AG) le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul, şi împreună cu ele se ridicau şi roţile, căci^(AH) duhul făpturilor vii era în roţi. ²¹ Când^(AI) mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; când se opreau ele, se opreau şi roţile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau şi roţile; căci duhul făpturilor vii era în roţi. ²² Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere^(AJ) a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor şi se întindea în aer sus, peste capetele lor. ²³ Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, şi mai aveau fiecare câte două aripi, care le acopereau trupurile. ²⁴ Când^(AK) umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca^(AL) vâjâitul unor ape mari şi ca glasul^(AM) Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri, iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos. ²⁵ Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor, iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos. ²⁶ Deasupra^(AN) cerului care era peste capetele lor, era ceva ca^(AO) o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el. ²⁷ Am^(AP) mai văzut iarăşi o lucire de aramă lustruită, ca nişte foc, înăuntrul căruia era omul acesta şi care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui până sus şi de la chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc şi, de jur împrejur, era înconjurat cu o lumină strălucitoare. ²⁸ Ca înfăţişarea curcubeului^(AQ), care stă în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel^(AR) era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am^(AS) căzut cu faţa la pământ şi am auzit glasul Unuia care vorbea.

2 El mi-a zis: „Fiul omului, stai^(AT) în picioare şi-ţi voi vorbi!” ² Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat^(AU) duh în mine şi m-a făcut să stau pe picioare, şi am ascultat la Cel ce-mi vorbea. ³ El mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste popoare îndărătnice, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor^(AV) au păcătuit împotriva Mea până în ziua de azi. ⁴ Da, copiii aceştia la care te trimit sunt neruşinaţi^(AW) şi cu inima împietrită. Tu să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!’ ⁵ Fie^(AX) că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de îndărătnici – vor şti^(AY) totuşi că în mijlocul lor este un proroc. ⁶ Tu, fiu al omului, să nu te^(AZ) temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor şi, măcar că ei sunt nişte mărăcini^(BA) şi spini lângă tine şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuşi nu te teme^(BB) de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt^(BC) o casă de îndărătnici. ⁷ Ci să le spui^(BD) cuvintele Mele, fie^(BE) că vor asculta, fie că nu vor asculta, căci sunt nişte îndărătnici! ⁸ Tu însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura şi mănâncă^(BF) ce-ţi voi da!” ⁹ M-am uitat şi iată că o mână era întinsă^(BG) spre mine şi ţinea o carte în chip^(BH) de sul. ¹⁰ A desfăşurat-o înaintea mea şi era scrisă şi pe dinăuntru, şi pe dinafară; în ea erau scrise bocete, plângeri şi gemete.

3 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă^(BI) sulul acesta şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!” ² Am deschis gura şi mi-a dat să mănânc sulul acesta. ³ El mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta pe care ţi-l dau!” L-am mâncat^(BJ), şi în gura mea a fost dulce ca mierea^(BK). ⁴ El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! ⁵ Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. ⁶ Nu la nişte popoare mari, cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreşit^(BL), dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta! ⁷ Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că^(BM) nu vrea să M-asculte, căci^(BN) toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită. ⁸ Iată, îţi voi face faţa tot aşa de aspră ca şi feţele lor şi fruntea tot aşa de aspră ca fruntea lor. ⁹ Îţi voi face fruntea ca un diamant^(BO), mai aspră decât stânca. Nu te teme^(BP) şi nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!” ¹⁰ El mi-a zis: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun! ¹¹ Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău, vorbeşte-le şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ‘Aşa^(BQ) vorbeşte Domnul Dumnezeu!’ ” ¹² Şi Duhul m-a^(BR) răpit şi am auzit înapoia mea dârdâitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. ¹³ Am auzit şi vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, uruitul roţilor de lângă ele şi dârdâitul unui mare cutremur de pământ. ¹⁴ Când m-a răpit^(BS) Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios şi mâna^(BT) Domnului apăsa tare peste mine. ¹⁵ Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul^(BU) unde se aflau, şi am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, şapte zile. ¹⁶ După şapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ¹⁷ „Fiul^(BV) omului, te pun păzitor^(BW) peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea! ¹⁸ Când voi zice celui rău: ‘Vei muri negreşit!’, dacă nu-l vei înştiinţa şi nu-i vei spune ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri^(BX) prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! ¹⁹ Dar, dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui^(BY) sufletul! ²⁰ Dacă un om neprihănit^(BZ) se va abate de la neprihănirea lui şi va face ce este rău, îi voi pune un laţ înainte, şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri prin păcatul lui şi nu i se va mai pomeni neprihănirea în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta! ²¹ Dar, dacă vei înştiinţa pe cel neprihănit să nu păcătuiască şi nu va păcătui, va trăi pentru că a primit înştiinţarea, iar tu îţi vei mântui sufletul!” ²² Şi mâna Domnului a venit^(CA) peste mine acolo şi mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale^(CB) şi acolo îţi voi vorbi!” ²³ M-am sculat şi m-am dus în vale şi iată că slava^(CC) Domnului s-a arătat acolo, aşa cum o văzusem^(CD) la râul Chebar. Atunci am căzut^(CE) cu faţa la pământ. ²⁴ Duhul a intrat^(CF) în mine şi m-a făcut să stau pe picioare. Şi Domnul mi-a vorbit şi mi-a zis: „Du-te şi închide-te în casă!” ²⁵ Căci iată, fiul omului, vor pune peste^(CG) tine funii cu care te vor lega ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor. ²⁶ Îţi voi lipi^(CH) limba de cerul gurii ca să rămâi mut şi să nu-i poţi mustra, căci sunt^(CI) o casă de îndărătnici! ²⁷ Dar, când^(CJ) îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura ca să le spui: „Aşa^(CK) vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Cine vrea să asculte să asculte; cine nu vrea să n-asculte!’ ” Căci^(CL) sunt o casă de îndărătnici!

Prorocie despre dărâmarea Ierusalimului

4 „Şi tu, fiul omului, ia o cărămidă, pune-o înaintea ta şi sapă pe ea cetatea Ierusalimului. ² Înfăţişează-o împresurată, zideşte întărituri în jurul ei, înconjoar-o cu un şanţ de apărare, pune tabere de ostaşi împrejurul ei şi ridică berbeci de fier împotriva ei de jur împrejur. ³ Ia o tigaie de fier şi pune-o ca un zid de fier între tine şi cetate; îndreaptă-ţi faţa împotriva ei, ca să fie împresurată şi s-o strâmtorezi. Aceasta^(CM) să fie un semn pentru casa lui Israel! ⁴ Apoi culcă-te pe coasta stângă şi pune pe ea nelegiuirea casei lui Israel; câte zile vei sta culcat pe coasta aceasta, le vei purta nelegiuirea lor. ⁵ Îţi voi socoti un număr de zile deopotrivă cu acela al anilor nelegiuirii lor, şi anume trei sute nouăzeci de zile în care^(CN) să porţi nelegiuirea casei lui Israel. ⁶ După ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta dreaptă şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; îţi pun câte o zi pentru fiecare an. ⁷ Apoi întoarce-ţi faţa şi braţul dezgolit spre Ierusalimul împresurat şi proroceşte împotriva lui. ⁸ Şi iată, voi pune^(CO) funii peste tine, ca să nu poţi să te întorci de pe o coastă pe alta până nu vei împlini zilele împresurării tale. ⁹ Ia-ţi şi grâu, orz, bob, linte, mei şi alac, pune-le într-un vas şi fă pâine din ele câte zile vei sta culcat pe coastă: trei sute nouăzeci de zile să mănânci din ele. ¹⁰ Hrana pe care o vei mânca, s-o mănânci cu cântarul, şi anume câte douăzeci de sicli pe zi; să mănânci din ea din când în când. ¹¹ Apa pe care o vei bea, o vei bea cu măsură, şi anume câte o şesime de hin; vei bea din ea din când în când. ¹² Hrana s-o mănânci ca turte de orz, pe care le vei coace în faţa lor cu balegă de om.” ¹³ Şi Domnul a zis: „Aşa^(CP) îşi vor mânca pâinea spurcată copiii lui Israel printre neamurile printre care îi voi izgoni.” ¹⁴ Eu am zis: „Ah^(CQ), Doamne, Dumnezeule, iată, sufletul meu n-a fost pângărit niciodată; din tinereţea mea şi până acum, niciodată n-am mâncat dintr-un dobitoc mort^(CR) sau sfâşiat şi nicio carne necurată^(CS) n-a intrat în gura mea.” ¹⁵ El mi-a răspuns: „Ei bine, iată că îţi dau balegă de bou, în loc de balegă omenească, şi-ţi vei face pâinea pe ea.” ¹⁶ El mi-a mai zis: „Fiul omului, iată că voi sfărâma toiagul pâinii^(CT) la Ierusalim, aşa că vor mânca pâine cu cântarul^(CU) şi cu necaz şi vor bea apă^(CV) cu măsură şi cu groază. ¹⁷ Vor duce lipsă de pâine şi de apă, se vor uimi unii de alţii şi se vor sfârşi^(CW) din pricina nelegiuirii lor.”