Neemia 2:1-8

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Neemia, la Ierusalim

2 În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe^(A), pe când vinul era înaintea lui, am^(B) luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. ² Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuşi nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare^(C) a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică ³ şi am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul^(D) în veac! Cum să n-am faţa tristă când cetatea^(E) în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită şi porţile ei sunt arse de foc?” ⁴ Şi împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor ⁵ şi am răspuns împăratului: „Dacă găseşte cu cale împăratul şi dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.” ⁶ Împăratul, lângă care şedea şi împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ţine călătoria ta şi când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec şi i-am hotărât o^(F) vreme. ⁷ Apoi am zis împăratului: „Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda, ⁸ şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuii de lângă casă^(G), pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci^(H) mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.